Ungurul, românul, pãdurea și ecosistemul
Ungurul, românul, pãdurea și ecosistemul

Ce au în comun substantivele de mai sus? În afarã cã sunt legate în mod direct una de alta, principala asemãnare e modul de viețuire. Românii și maghiarii populeazã un anume teritoriu comun, cu care au felurite interacțiuni. În același mod, felurite specii de arbori „stãpâni” pe un anume teritoriu formeazã o pãdure. În cele ce urmeazã, am obsevat cã noi, români și maghiari deopotriva ne-am putea inspira mult mai mult din naturã și din pilda pãdurii. Spre exemplu, arborii din pãdure nu se ceartã și nu-și disputã întâietatea. Între ei nu existã politicã și rãzboaie.

Faptul cã pot crește unul pe lângã celãlalt este o onoare, un privilegiu. Unul contribuie la ameliorarea calitãții solului, celãlalt la fixarea lui. Sau unul dã lemn de foc, altul de mobilã, al treilea de instrumente muzicale și tot așa. Cu alte cuvinte, toatã lumea lucreazã la construirea unui ecosistem puternic și sãnãtos. Asta ar fi echivalentul societãții și a lumii în care trãim, la oameni. Niciuna din speciile de arbori nu e mai puternicã, mai valoroasã sau cu mai multe drepturi pe acel teritoriu. Fiecare dã ce e mai bun pentru ca „ei” ca entitate (un întreg, o pãdure, un ecosistem) sã poatã exista.

Mergând sãptãmânal pe munte am putut observa și atribui cu ușurințã câteva din elementele naturale întâlnite conviețuirii româno-maghiare. Acei arbori, aparent în competiție, se strãduiesc sã menținã acel ecosistem local cât mai divers și mai sãnãtos. Și loc sub Soare mai e! Sã nu uitãm de sași sau evrei, spre exemplu. Deși efectivele lor în rândul populației s-au redus dramatic, simțim acut dispatiția lor din toate punctele de vedere. Ecosistemul nostru e mai sãrac, mai puțin divers. Asta înseamnã cã poate susține mai puține posibilitãți.

Aceastã comparație deloc eronatã despre diversitatea elementelor într-un spațiu comun ar trebui sã ne dea de gândit întrucât dispariția oricãrui element este în general ireversibilã. Concluzia ar fi nu doar sã ne bucurãm și sã învãțãm, ci sã și avem grijã unii de alții pentru cã doar în felul acesta putem fi cu adevãrat unici.