Teodor Mãrgineanu – eroul uitat
Teodor Mãrgineanu – eroul uitat

Acum câteva zile cãutam materiale legate de istoria orașului Gherla și am dat peste un nume cunoscut: Teodor Mãrgineanu. Cândva, acum câțiva ani am citit povestea lui, apoi am uitat de el. Ca mulți alții…

Teodor Mãrgineanu era un bãiat de la țarã, pãrinții lui fiind țãrani fãrã avere. Una dintre cãile de scãpare din sãrãcie era armata, iar tânãrul Teodor a profitat din plin: absolvise școala de ofițeri de la Sibiu și se afla în fața unei vieți confortabile, liniștite, fiind trimis la unitatea din Prundu Bârgãului. Zona, cândva una dintre centrele rezistenței anticomuniste, era deja pacificatã, astfel, militarii aflați aici nu aveau mare lucru de fãcut, viața urmându-și cursul firesc. Mãrgineanu își vedea și el liniștit de treburile lui: era logodit cu o fatã din localitate și își planifica nunta.

Viața lui s-a schimbat însã radical în toamna anului 1956. Cu toate cã era în slujba Armatei Române care avea menirea sã se asigure cã regimul comunist nu va fi pus în pericol, el asculta des stația radio Europa Liberã, lucru interzis la vremea aceea.

În 1956 avea ce asculta: în Ungaria izbucnise o revoluție anticomunistã. Teodor Mãrgineanu urmãrea cu sufletul la gurã, ceea ce se întâmpla dincolo, sperând cã forțele sovietice, printr-un miracol, vor fi învinse. Acest lucru nu s-a întâmplat și revoluția maghiarã, spre dezamãgirea tânãrului de 23 de ani, a avut un sfârșit tragic.

Mãrgineanu însã nu a renunțat la ideea eliberãrii: inspirat de revoluția ungarã, în noiembrie 1957 a început sã-și organizeze propria revoluție. Curând el a reușit sã convingã nu mai puțin de 14 camarazi, subofițeri și soldați, sã i se alãture, aceștia depunând jurãmânt cã-și vor apãra patria și-i vor alunga pe dușmanii care au subjugat țara.

Planul era unul pe cât de grandios, pe-atât de naiv: în noaptea de 17/18 decembrie 1957 el urma sã se autopromoveze colonel (chiar și-a cumpãrat stele pentru acest rang) și sã preia controlul unitãții militare prin arestarea ofițerilor, apoi dorea înarmarea propriilor oameni și convingerea soldaților încã neimplicați. Ar fi urmat eliberarea deținuților politici din închisoarea din Bistrița (alte surse susțin cã intenționa sã atace și închisoarea din Gherla) și marșul spre București în douã coloane care întãrite cu militarii și civilii care i-ar fi urmat, aveau punct de întâlnire Brașovul.

Din pãcate, însã pentru acest suflet romantic planul lui era compromis încã de la început: unul dintre cei implicați în conspirație era omul Securitãții și a raportat imediat planul care amenința siguranța regimului, arestãrile începând imediat.

Mãrgineanu, în prima fazã a reușit sã scape, dar a fost prins pânã la urmã și închis la Gherla, fiind condamnat la moarte. El a fost luat într-o noapte întunecatã din celulã, dus undeva în pãdurile din jurul orașului și executat, trupul lui zãcând și astãzi într-un loc nemarcat. Avea doar 24 de ani.

Nici discipolii lui nu au fost iertați: au fost arestate și torturate peste douãzeci de persoane, majoritatea primind pedepse grele.

Foarte curând, însã aceastã jertfã pentru libertate a fost uitatã. Numele lui Mãrgineanu a fost redescoperit abia în ultimii ani de cãtre un istoric maghiar. El a fost decorat post-mortem de Ungaria, iar în România au apãrut, sporadic, doar câteva articole despre el.

Momentan nicio stradã nu-i poartã numele și niciun monument nu a fost ridicat în cinstea lui. Poate, totuși, într-o zi românii vor învãța sã-și respecte adevãratele valori, iar atunci și acest tânãr idealist își va ocupa locul cuvenit în panteonul eroilor…