Soarele votului etnic începe sã apunã
Soarele votului etnic începe sã apunã

Pentru a primi informații de prima mânã despre fenomenul votului etnic – un fenomen care are la bazã printre altele și „pericolul maghiar” respectiv „pericolul român” – am petrecut o sãptãmânã întreagã comentând și conversând aprig pe diferite pagini de grup. În grupurile maghiare s-a observat o dinamicã mult mai mare ca în cele românești, maghiarii fiind mult mai critici din fire. Într-o tematicã electoralã participau chiar 100 de persoane, moderãrile fiind așa de bune, încât rata troll-ilor era aproape zero.

Pe paginile românești discuțiile au fost puțin mai liniștite, îmbibate cu ironii și umor negru, dominate de acel joc pe net, în care îți poți face candidaturi proprii la alegerile locale, cu o poezioarã ironicã.

        

Mesajul paginilor românești era unul mai pesimist decât cel al maghiarilor, dând impresia cã românii sunt mult mai apatici decât maghiarii, fiind apãsați de ideea cã nimic nu se poate schimba în România. Un fenomen observat numai la români este votarea multiplã, adicã ștampilarea a mai multor nume ale candidaților în semn de protest fațã de situația semidemocraticã a României și de lipsa orizonturilor.

Una dintre cele mai aprinse dezbateri comunitare se desfãșura la cei din țârgu Mureș, unde prin apariția carismaticului Dan Mașca în fruntea unui partid româno-maghiar nou înființat, românii și maghiarii s-au gãsit într-o situație nouã. Sunt puși în situația de a alege între votul etnic – adicã românii îi voteazã pe români indiferent dacã sunt capabili sau nu, iar maghiarii pe maghiari, din aceleași considerente – sau sã înceapã o viațã nouã, votând dupã valoarea și programele candidaților cu adevãrat independenți.

La Târgu Mureș maghiarii sunt deja pe cale sã se rupã de tradiția votului etnic, unii maghiari declarându-se adepții liniei româno-maghiare în detrimentul UDMR-ului. Din discuțiile „intramaghiare” aprige, s-a conturat și nivelul nemulțumirilor generale fațã de conducerea urbei, fãrã a se face diferențã între prestațiile consilierilor români sau maghiari. Situația de la Târgu Mureș – discuțiile on line în care se angajeazã sute de maghiari, având fiecare observații la subiect – denotã o sete a comunicãrii care sugereazã cã lipsa comunicãrii reale „intramaghiare” sau îndreptate spre noua majoritate românescã din oraș este o problemã.

        

Un fenomen la fel de interesant se desfãșoarã și la Sfântu Gheorghe, unde – deși paginile de acolo nu sunt așa dinamice ca cele din Târgu Mureș – se contureazã primele forme ale colaborãrii electorale reale româno-maghiare. Conform sondajelor și retoricii dezbaterilor civice electorale, cel puțin 5% dintre maghiari intenționeazã sã voteze un candidat român, cu ideea de a îl ajuta sã devinã viceprimar.

Foarte interesantã este logica simplã prin care se explicã acest gest: ungurul nostru tot iese primar din prima turã… de ce sã nu-i ajutãm și pe minoritarii români sã aibã o reprezentare mai mare în consiliu, dacã ceea ce vor ei e ceva nobil … sã lupte pentru aplicarea legilor referitoare la relațiile interetnice? Oglinda acestei gândiri apare și la Cluj, unde un grup de români militeazã pentru „votul încrucișat”, adicã votarea candidaților maghiari, tot cu ideea cã „românul nostru tot iese primar din prima turã… de ce sã nu-i ajutãm și pe minoritarii maghiari sã aibã o reprezentare mai mare în consiliu, dacã ceea ce vor ei e ceva nobil… sã lupte pentru aplicarea legilor referitoare la relațiile interetnice?”

Un aspect îngrijorãtor este însã subinformarea generalizatã, neobservarea diversiunilor, nerecunoașterea prezenței la aceste conversații a agenților care apar câte doi, distrugând ceea ce au clãdit predecesorii lor zile întregi, iar dupã ce au fãcut diversiunea, dispar fãrã urmã, nepermițându-le comentatorilor sã-i întrebe de unde au informațiile cu care au exploatat încrederea reciprocã româno-maghiarã.

    

Studiind fenomenul votului etnic în oglindã, prezența femeilor în politicã aratã cã acestea la „votul încrucișat” sunt lidere. Douã exemple elocvente din Târgu Mureș respectiv Cluj: între candidații partidului româno-maghiar din Târgu Mureș este o femeie dinamicã, iar în județul Cluj un partid român are ca lider pe afișe o unguroaicã (naționalitatea i-a fost verificatã ușor de Corbii Albi, prin postarea unui comentariu în maghiarã pe pagina fanilor sãi români, comentariu la care s-a primit rãspuns).

Votul încrucișat este prezent și la partidele regionaliste. La Cluj, liderul unui partid maghiar este sprijinit de regionaliștii români care nu au cu cine sã voteze, partidele românești evitând tematica regionalizãrii.

În concluzie: soarele votului etnic apune, însã pentru asta e nevoie de timp și de o comunicare realã între comunitãți. Maghiarii trebuie sã înțeleagã cã nu „românii” obstrucționeazã aplicarea legii 20, ci o parte din personalul administrativ, iar românii trebuie sã înțeleagã la rândul lor cã ungurii nu „vor Transilvania” și cã sloganurile de acest gen sunt nãscocite de oameni care nu s-au uitat în viața lor pe harta etnicã a regiunii.