Jókai și Voievodul țiganilor (A cigánybáró)
Jókai și Voievodul țiganilor (A cigánybáró)

A fost odatã, ca niciodatã…așa încep poveștile frumoase. Drept urmare, așa voi începe și eu. A fost odatã ca niciodatã, un nene pe nume Csaba. Cum-necum, Csaba a avut într-o zi o idee extraordinarã. Sã porneascã proiectul „Biblioteca Româno-Maghiarã Corbul Alb”, cu scopul de a populariza printre cititorii români cele mai frumoase și valoroase opere din literatura maghiarã. Și viceversa. 

Așa se face cã din strãfundurile universului o carte aterizã pe noptiera patului meu, așteptând sã fie cititã. Una din operele scriitorului maghiar Jókai Mór, Voievodul țiganilor, așteaptã o scurtã recenzie din partea unuia care recunoaște cinstit, n-a mai citit nimic de Jókai. 

        
Povestea începe cu o relatare despre un boier bogat, trãitor pe la 1700 și ceva în ținutul Banatului. Caracteristic lui Jókai, scrierea relateazã cu lux de amãnunte locurile și personajele trãitoare la acea vreme. Autorul abordeazã, printr-un stil plin de umor, povestea boierului Botsinkai Gáspár care, de teama habsburgilor se vede nevoit sã-și ascundã avutul. 

Toate astea, nu înainte de a regiza împreunã cu pașa Mehmed al Timișoarei, o micã „întâmplare” nefericitã prin care toatã averea era înghițitã și pierdutã în apele Begãi. În realitate însã toatã averea fusese ascunsã în curtea castelului, într-un loc știut numai de boier și de pașa Mehmed. 

Evident cã dupã cucerirea Timișoarei boierul cu tot personalul castelului se vede nevoit sã ia calea pribegiei, trecând întâi în Muntenia, apoi în Turcia unde cei doi își vor gãsi sfârșitul, îngropând odatã cu ei și locul secret în care a fost ascunsã comoara. Odatã cu trecerea anilor, Botsinkai Jonás, singurul fiu a boierului și moștenitorul de drept al averii (avere despre care habar nu avea) se reîntoarce din Turcia în locurile natale gata sã-și reintre în drepturi și proprietãți. În realitate va gãsi doar vechiul castel care fusese distrus alãturi de un tãrâm ostil cu sate nelocuite. 

O perioadã va încerca sã-și caute pe la diferite curți ale nobililor aleasa vieții cu care sã înceapã o viațã nouã și cu care sã reconstruiascã gloria neamului Botsinkai. Dupã câteva încercãri nereușite, Jonás își dã seama cã nu „sângele albastru” și averea viitoarei alese vor fi secretul unei vieți fericite și alege sã se cãsãtoreascã cu o țigancã pe nume Szaffi, fiica vrãjitoarei Cafrinka. 

Voievodul țiganilor (titlu original: Der Zigeunerbaron) este o operetã, a cãrei muzicã a fost compusã în anul 1885 de Johann Strauss (fiul), pe un libret scris de Ignatz Schnitzer, dupã un roman al scriitorului maghiar Jókai Mór . Aceastã operetã se remarcã printr-un exotism și o notã romanticã, gustate de public și astãzi. Valoarea muzicii lui Johann Strauss (fiul), care cuprinde pagini nepieritoare, situeazã opereta “Voievodul țiganilor” între capodoperele genului. Dificultãțile din partiturã au fãcut ca aceastã lucrare sã fie înscrisã în repertoriul teatrelor de operã. Premiera a avut loc la Viena pe data de 24 octombrie 1885.

Și cum oamenii corecți sunt rãsplãtiți de soartã tânãra țigancã viseazã într-o noapte locul secret unde tatãl lui Jonás a ascuns comoara. De aici scenariile pozitive se continuã unul dupã altul. Tânãrul boier, aflat acum în posesia uriașei averi și sprijinit de tânãra consoartã țigancã reușește sã restabileascã prestigiul familiei din care se trage și reușește chiar sã întreacã în prosperitate pe tatãl sãu mãrind astfel avuția familiei Botsinkai. Ajunge chiar sã ajute cu bani Curtea Imperialã de la Viena, pentru care va fi rãsplãtit înzecit. Câteva idei rezumate care mie mi-au plãcut foarte mult: 

1. Descrierea amãnunțitã tipicã lui Jókai Mór ne permite sã putem reconstitui cadrul multietnic în care se gãsea Banatul la acea vreme. Vom avea „surpriza” de a afla (dacã mai era nevoie) cã în Banat și nu numai, oameni de diferite etnii și culturi trãiesc în armonie de când lumea și pãmântul.

2. Scapã de prejudecãți. Întotdeauna sã-ți asculți intuiția și vocea interioarã, oricare ar fi ea. Jonás Botsinkai acceptã la un moment dat sã riște foarte mult pentru a-și mulțumi tânãra nevastã țigancã riscând sã piardã tot și sã trãiascã în sãrãcie pentru tot restul vieții, mai important pentru el fiind sã aibã alãturi o femeie care împãrtãșește o dragoste sincerã și necondiționatã. 

3. Vei rãmâne în memoria oamenilor nu pentru ceea ce ai reușit sã posezi, ci pentru ceea ce ai reușit sã faci pentru ei.