E pace și tihnã pe lacul Galilei
E pace și tihnã pe lacul Galilei

Sunt zile ce se perindã ca boabe mici de mãtãnii într-un șireag ce vine din zile și nopți, din albul si negrul și roșul infinit. Undeva, între cer și pãmânt, într-o imponderabilitate strãveche se aflã lucrurile lumești.

Munca-mi de zi cu zi țesutã din fire de suspin. Raze de luminã o strãpung dându-mi de știre cã toate au un înțeles.

Monotonia muncii, sudoarea frunții, suspinul acru-amar sunt doar un strop pe-un vârf de pai, oferite unui Christ imaterial. Cel viu, cel adevãrat e oricum în noi. În zâmbetul de mulțumire pe care-l dãruim ușor, în lacrima ce-o simțim când ne pleacã cei dragi. Pe-un drum de luminã, pe un alt plai.

         
E pace și tihnã pe lacul Galilei. Pescari din toate timpurile își scot plasele pline cu pești.Eu doar stau în tihnã și mã uit la ei. Am înțeles oare cu toții ce-am învãțat de la El?
Sãrbãtori fericite!