De la Vulpoiul Mykyta și Ivan Franko la Ivano-Frankivsk
De la Vulpoiul Mykyta și Ivan Franko la Ivano-Frankivsk

Cartea Vulpoiul Mykyta de Ivan Franko a apãrut la Editura RCR EDITORIAL, București în 2016, la comemorarea a 100 de ani de la moartea autorului. Traducerea îi aparține lui Corneliu Irod.

Ivan Iakovyci Franko s-a nãscut la 27 august 1856 la Nahuievyci (astãzi satul îi poartã numele), jud. Drohobyci, aproape de orașul Boryslav, în estul Galiției, care atunci era parte a Imperiului Habsburgic. 

Ulterior a aparținut Uniunii Sovietice, astãzi se aflã în Ucraina. În primele clase învațã în satul natal (1862-1864), pe urmã la școala normal de pe lângã mãnãstirea iezuitã din Drohobyci (1864-1867).

Mama fiindu-i polonezã (Maria Kulcecka), de timpuriu stãpânește bine limba polonezã, pe lângã cea germane și ucraineanã.

În aceastã perioadã îi moare tatãl, de care era foarte atașat. Aceastã pierdere îi va inspira prima încercare poeticã. Dar traumele de abia încep pentru copilul de 9 ani. Anii de liceu i-a petrecut în condiții mizere la o rudã îndepãrtatã din Drohobyci. Tatãl i-a fost fierar, aceastã rudã însã era tâmplar. Confecționa sicrie. Tânãrul dormea adesea în careva dintre ele. 

   

Dar tot ceea ce îndura era preschimbat în povestiri. Având o memorie excelentã, citind foarte mult, chiar din operele clasicilor europeni polonezi, germani, francezi, latini, plãcându-I și istoria a ajuns sã aibã o bibliotecã de 500 de volume, în multe limbi. 

La 16 ani îi moare mama. Ete arestat pentru activitatea social-politicã și jurnalisticã. Dupã 9 luni de detenție viața social-politicã devine pentru el prioritarã. În 1878 înființeazã revista Hromadskyi druh (Prietenul social). Interzisã de autoritãți reapare ulterior sub alt nume. În 1880 îi apar poezii care devin imnuri populare. 

Acum e învinuit de instigarea țãranilor la revoltã împotriva autoritãților și arestat din nou, pentru 3 luni. Chiar dacã e nevoit sã-și întrerupã studiile, fiind supravegheat de poliție, el continua sã creeze și sã publice. 

Militeazã pentru libertatea și independența poporului ucrainean. E redactor la publicații poloneze și colaborator în presa austriacã. I se interzice sã-și susținã teza de doctorat în filosofie atât la Lviv, cât și la Cernãuți. Însã își obține doctoratul la Viena. Dar îi este interzis sã predea la Universitatea din Lviv. 

Dezamãgirea îi canalizeazã forța psihicã înspre activitãțile editorial și jurnalistice cu o intensitate și mai mare. În aceastã perioadã îi apare poemul Vulpoiul Mykyta. 

Se stinge din viațã la 28 mai 1916, cu ”pana în mânã” traducând doar în ultimul an de suferințã nu mai puțin de 232 de poezii.

Astfel poporul ucrainian se mândrește astãzi cu un poet, prozator, dramaturg, fabulisi, filosof, etnograf, istoric, folclorisr, sociology, journalist, traducãtor, activist pe plan social și politic de renume.

Istorisirile din Vulpoiul Mykyta, dupã cum autorul precizeazã se regãsesc la aproape toate popoarele lumii încã din antichitate. În Babilonul și Egiptul antic, în Tora evreiascã, la fenicieni, indieni, greci. Bineînțeles atunci erau doar povestiri cu animale ce cugetã și vorbesc precum oamenii. 

Veacurile le-au cizelat și fiecare popor le-a tãlmãcit conform crezului și realitãții sociale proprii. Ivan Franko a preluat vechile fabule, le-a înșiruit într-un mod original și le-a colorat cu imagini din folclorul sãu traditional. A devenit astfel ceva unic în lume. Imaginea Leului, a domnitorului peste animale, care dã crezare mereu vocilor celor mai puternice, a Lupului Nesãtulu care se vaietã într-una, chit cã s-ar cuveni sã-și trãiascã viața cu demnitate, dacã tot a fost uns ”judecãtor de pace” sau a Șiretului, mincinosului, egocentricului dar simpaticului vulpi e atât de umanã încât lesne ies la ivealã obiceiurile, crezul, conflictele oamenilor de atunci. 

E o minunatã frescã a socierãții, redatã cu umor și fantezie. Morala? Ne trãim viețile conform necesitãților proprii, conform propriului temperament. Ideea e sã ne știm calitãțile și defectele. Pe acestea sã ni le asumãm. Acțiunile noastre sã-I serveascã și pe ceilalți, du doar ptopriile interese. Astfel nu vom fi tentați sã dãm veșnic vin ape alții sau sã zãpãcim lumea din jur.