Când reînscrii copilul la secția maghiarã?
Când reînscrii copilul la secția maghiarã?

Din toamna anului 2014 – pornirea portalului – am avut multe probleme cu acele persoane care deși proveneau din familii mixte, se manifestau ca niște șovini înrãiți. O perioadã chiar am notat observațiile dezgustãtoare ale acestor persoane, preluând titlul unui viitor articol dintr-un text formulat de un domn care avea bunicul ungur, dar scria cã “e timpul sã dãm peste botul ungurilor”.

Lista era tot mai bogatã și tot mai tristã, cu bãrbați și femei cu nume unguresc sau având limba maternã maghiarã, dar cu un șovinism bolnãvicios în sufletul lor.

Ieri am avut însã un caz special, care m-a tulburat. Eram nevoit sã blochez un tânãr, care avea mama unguroaicã, dar el vorbea despre cei care se înscriu la secțiile maghiare ale școlilor de parcã acești copii ar fi un fel de români, care “s-au rãtãcit prin ordinele UDMR-ului corupt”.

Când l-am întrebat, la ce secție a învãțat, mi-a rãspuns: “ROMÂNÃ! Suntem în România!”

– Dar tu știi care este limba ta maternã?

– Româna! Suntem în România!

– Dar tu știi ce înseamnã limba maternã? Limba mamei?

– Româna! Suntem în România!

– Dar mami ce spune acasã, când tu vorbești așa urât despre maghiari? Nu este tristã? Familia mamei tale nu se rușineazã, ce nepot șovin au? Nu-ți spune: „Fáj amit mondasz?” (Mã doare ce spui?)

(…)

Iatã, au trecut 24 de ore și încã mã doare acest fenomen redescoperit – un fenomen deloc izolat în România. Oameni cu pãrinți sau bunici unguri, fãrã sã cunoascã limba pãrinților, fãrã a cunoaște cultura pãrinților, trecutul identitar al pãrinților.

și în plus, șovini, antimaghiari, cu o urã grea.

Avem o școalã generalã lângã noi, unde s-a desființat secția maghiarã din anumite motive, și pãrinții maghiari și-au înscris copilul la secția românã, aceasta fiind mult mai aproape decât școala maghiarã din centru.

Nu a trecut nici un an, și iatã, copii de pe strada noastrã mã salutã în loc de Csókolom cu Sãrut mâna, schimbând greu conversația din românã în maghiarã.

Când m-am întâlnit cu unul dintre pãrinți, i-am salutat în românã: Bunã ziua!

Pãrintele s-a mirat: Ce s-a întâmplat cã nu mã salutați în maghiarã, darã suntem maghiari și ne cunoaștem de ani de zile?

La cald, vroiam sã spun despre copilul sãu, cãruia a început deja sã-i fie rușine, cã este maghiar, dar vãzând mirarea sincerã a pãrintelui, am închis subiectul în maghiarã, cu o întrebare.

– Mikor iratod vissza a gyereket magyar tagozatra? Ideje lenne… (Când reînscrii copilul la secția maghiarã? Ar fi timpul…)

(Cine știe, poate se va înțelege și pe la noi, cã a învãța în limba maternã este un lucru pe cât de firesc, cu atât mai frumos. Cã locul copiilor maghiari este la secția maghiarã. Cã fãrã János Vitéz, Toldi, Baladele lui Arany János și Pianul negru al lui Ady Endre, nu o sã înțelegi niciodatã ce însemnã cuvântele patrie, națiune, dragoste.)