Biblioteca Româno-Maghiarã: Despre Moldova György și pavilioanele singuratice
Biblioteca Româno-Maghiarã: Despre Moldova György și pavilioanele singuratice
Sau, poate mai degrabã, pavilionul rezistenței. A rezistenței împotriva inumanului, neomeniei sau a tertipurilor. A rezistenței împotriva unui crez care nu e al tãu.

Este mai degrabã o poveste a sentimentelor contradictorii și a iluziei. A curajului și a sacrificiului. În mod cert protagoniștii luptei anti-comuniste din Ungaria lui octombrie ’56 au inspirat mulți oameni. Inclusiv din România. 
Personajul principal relateazã despre o anume Zsófia, sorã șefã într-unul din spitalele capitalei maghiare. Aceasta, pusã în fața unei situații dificile, acceptã sã trateze și sã ascundã doi rãniți, membrii ai rezistenței anticomuniste din capitala ungarã. Asta în ciuda faptului cã în acele momente tulburi, o astfel de faptã se putea solda ușor cu o executare. 
Chiar și așa, vãzând starea de sãnãtate precarã în care se aflã cei doi, Zsofia acceptã sã-i trateze, salvându-le astfel viața. Ba mai mult, se îndrãgostește de unul dintre ei. Cum era și de așteptat, nu dupã multã vreme aceștia sunt capturați și bãgați la închisoare regâsindu-se dupã alți 3 ani. 
Finalul doar pare fericit, lãsând mai degrabã impresia unui rãzboi neîncheiat între iubirea de țarã și convingerile ideologice proprii – pe de-o parte  și trãdãtorii de țarã, lacheii și bolșevism pe cealaltã parte. Toate astea în sufletul personajului principal masculin, Florián.
O poveste tristã dealtfel care reliefeazã, indiferent de vremurile pe care le trãim, cât de importante rãmân calitãțile umane.

Se spune cã nu te poți împotrivi curentului. Cu toate astea, unele „pietre” pur și simplu o fac. Într-atât de mult încât, într-un final, vor ajunge chiar sã schimbe cursul.