Andrei Poștoacã: Nemecsek și bãieții din Strada Pál

Andrei Poștoacã: Nemecsek și bãieții din Strada Pál
Andrei Poștoacã: Nemecsek și bãieții din Strada Páll
 
Am renunțat sã mai cred în coincidențe! Unele lucruri sunt pur și simplu mult prea evidente. Sã mã explic…Anul trecut în octombrie, dupã lansarea „Antologia Corbilor Albi” când fost-am invitat de Csaba chiar și pe scenã, am plecat la Budapesta. Vorba aia, din Cluj frumoasa capitalã aproape se vede. Și, coincidențã sau nu, am primit invitații la Teatrul Comic de Stat unde se juca, în premierã, „Bãieții din Strada Pal”. 
 
Evident cã n-am ratat ocazia și am vãzut un spectacol de zile mari, un o transpunere foarte originalã. Carevasãzicã, am vãzut piesa înainte de a citi cartea. Timpul a trecut pe „fast-forward” și iatã-ne în septembrie 2017, dupã aproape un an, când același Csaba în cadrul proiectului „Biblioteca româno-maghiarã” îmi trimite niscaiva opere literare maghiare de citit. 
 
Printre ele…mai are rost sã zic?
 
Evident cã am fost foarte încântat de mica „coincidențã” apãrutã. „Bãieții din strada Pál” mi-a reamintit foarte mult de copilãria mea. O copilãrie pe care probabil cei mai mulți copii din ziua de azi nici nu și-ar putea-o imagina. O copilãrie cu „gãști”, coduri și limbaje cifrate, cornete și țevi de berman. O copilãrie cu „bãtut asfaltul toatã ziua” – cum a mea mamã obișnuia sã spunã…într-un fel sau altul, totul seamãnã leit cu acțiunea bãieților din carte de pe „maidan”.
 
O operã literarã care în literatura româneascã nu are corespondent similar, dar pe care – cred eu  orice tânãr ar citi-o cu plãcere, mai ales pentru umorul și întâmplãrile hazlii descrise frumos de autor. Asta în locul unor opere mult mai greoaie și mai complexe cu care copii români trebuie sã se „lupte”. Cartea redã povestea „maidanului”, un loc de joacã mult râvnit pentru care  spre final  douã cete de bãiețandrii vor da o adevãratã luptã, organizatã dupã toate regulile militãrești. Adicã de la comandant și pânã la steag propriu și goarnã, cele douã cete au de toate. 
 
Povestea are un final trist, în care soldatul Nemecsek (în realitate un copil plãpând și firav pe care toți îl foloseau) moare. Asta ca urmare a unei rãceli cumplite pe care acesta a cãpãtat-o de la apa rece întruna din multele incursiuni contra celeilalte cete de bãieți. Va obține însã recunoașterea tuturor ca fiind – în ciuda fizicului sãu firav  un devotat soldat, loial și inteligent, gata mereu sã se sacrifice.