Ziua a doua – Manifestaţia pro Tőkés László, transformată în protest anti-comunist

Ziua a doua – Manifestaţia pro Tőkés László, transformată în protest anti-comunist

Ziua a doua – Manifestaţia pro Tőkés László, transformată în protest anti-comunist
„A doua zi ne-am întors”– continuă să-şi depene amintirile jurnalistul Gazda Árpád, martor al evenimentelor din 15-16 decembrie 1989 din Timişoara. „Eu am fost acolo, la parohie, de la primele ore ale dimineţii. Asta era pe data de 16, sâmbăta. M-am folosit de faptul că după câteva săptămâni, pentru prima oară, maşina securităţii nu mai era la poartă. Am intrat în parohia lui Tőkés László. Am petrecut întreaga zi în compania familiei Tőkés.”
În data de 16 decembrie, în faţa parohiei reformate din Timişoara s-a desfăşurat o manifestaţie de solidaritate cu Tőkés, dar pe la orele amiezii ea s-a transformat într-o manifestare anti-sistem.

„Trebuie să precizez, că nouă, celor care eram în casă, ne-a fost teamă de scandările anti-comuniste ce se auzeau de afară. Ne-a fost teamă pentru că, totuşi era vorba de un caz de executare silită, unde, dacă cineva nu vrea sa părăsească un imobil, nu ştiu, cel mult este scos cu forţa, dar protestul anti-comunist, ar fi putut avea consecinţe mult mai grave. Ne gândeam că putea fi vorba de o provocare din partea Securităţii. Pe vremea comunismului, exceptând revolta din ’87 de la Braşov şi protestele din Valea Jiului, nu s-a mai întâmplat aşa ceva! Era ceva neobişnuit, incredibil! Ne-a fost teamă, şi nu găseam nicio soluţie. 
Nu puteam spune oamenilor să termine cu scandările anti-comuniste, dar am încercat să le explicăm că nu este cel mai adecvat loc în faţa bisericii să protesteze împotriva sistemului. Ţin minte, că am ieşit de mai multe ori în mulţime, le-am spus prietenilor, cunostinţelor: mă, băieţi, manifestaţia anti-comunistă ar trebui mutată de aici. Aici este o manifestaţie pro Tőkés. La un moment dat, am scris şi un afiş, pe care l-am lipit pe poartă, am scris pe el în româneşte şi ungureşte ceva de genul că scandările anti-comuniste nu aici trebuie strigate. Am încercat să formulăm cumva, să se înţeleagă: suntem de acord cu ceea ce se scandează, doar locaţia nu este tocmai potrivită.”
În mulţime s-a lansat zvonul că Tőkés este sechestrat de securişti şi de aceea spune că trebuie mutată în altă locaţie manifestarea anti-comunistă. În cele din urmă, după-amiază, mulţimea a început să se mişte în faţa parohiei rămânând doar enoriaşii reformaţi, care au venit într-adevăr să-l susţină pe Tőkés.

„Dealtfel, azi ştim că nu era vorba de nici o provocare a securiştilor. Era iniţiativa unui grup de prieteni de la restaurantul Cina, îi ştim după nume: Borbély Zoltán, Kovács Tibi, poetul Ion Monoran – el nu mai trăieşte – şi Daniel Zăgănescu. Acolo, la masa restaurantului Cina, la o bere cei patru au decis: băieţi, acum ori niciodată, mergem şi transformăm această poveste în manifestaţie anti-comunistă.”

Pe 16 Decembrie apare drapelul revoluţionar, pe modelul 1956, Ungaria
Cine cunoaşte Timişoara ştie că biserica reformată şi parohia sunt într-un nod de circulaţie foarte aglomerată al oraşului, unde se ramifică liniile de tramvai. Pe acolo trebuie să treacă aproape fiecare tramvai. Aceşti patru tineri au oprit circulaţia tramvaielor. Pe atunci şi sâmbătă era zi de lucru, dar era zi scurtă, deci ziua de lucru se termina pe la 12-13, când oamnii muncii se puneau în mişcare, mergând către casă. Majoritatea luau tramvaiul. Cei patru au dat jos pantograful tramvaiului oprit in staţie, Zăgănescu s-a urcat în tramvai şi s-a prezentat, a spus: mă numesc Zăgănescu, nu îmi este frică de securitate, strigaţi cu mine, jos Ceauşescu, jos comunismul!
„A dat dovadă de curaj fantastic acest tânăr! Deci ei, cei patru au transformat manifestaţia pro Tőkés în protest anti-comunist.“
Circulaţia tramvaielor a fost paralizată. Toată lumea a fost nevoită să coboare din tramvaie şi să treacă pe jos în apropierea manifestaţiei, astfel mulţimea creştea foarte repede. Vrând-nevrând au ajuns acolo toţi cei care veneau de la lucru. “Asta s-a întâmplat în 16 decembrie, la primele ore ale după-amiezii.”
În noaptea aceea scuriştii au pătruns în parohia lui Tőkés László. Uşa bisericii a fost spartă cu toporul. Tőkés şi soţia acestuia au fost duşi în satul Mineu din judeţul Sălaj. Ceilalţi, printre care şi Gazda Árpád, după o noapte grea petrecută la Securitate, au fost duşi la închisoare.
După câteva zile Gazda a fost eliberat.