Ziua a doua – 16 Decembrie, Timișoara

Manifestația pro Tõkés László, transformatã în protest anti-comunist

„A doua zi ne-am întors”- continuã sã-și depene amintirile jurnalistul Gazda Árpád, martor al evenimentelor din 15-16 decembrie 1989 din Timișoara. „Eu am fost acolo, la parohie, de la primele ore ale dimineții. Asta era pe data de 16, sâmbãta. M-am folosit de faptul cã dupã câteva sãptãmâni, pentru prima oarã, mașina securitãții nu mai era la poartã. Am intrat în parohia lui Tõkés László. Am petrecut întreaga zi în compania familiei Tõkés.”

În data de 16 decembrie, în fața parohiei reformate din Timișoara s-a desfãșurat o manifestație de solidaritate cu Tõkés, dar pe la orele amiezii ea s-a transformat într-o manifestare anti-sistem.

„Trebuie sã precizez, cã nouã, celor care eram în casã, ne-a fost teamã de scandãrile anti-comuniste ce se auzeau de afarã. Ne-a fost teamã pentru cã, totuși era vorba de un caz de executare silitã, unde, dacã cineva nu vrea sa pãrãseascã un imobil, nu știu, cel mult este scos cu forța, dar protestul anti-comunist, ar fi putut avea consecințe mult mai grave. Ne gândeam cã putea fi vorba de o provocare din partea Securitãții. Pe vremea comunismului, exceptând revolta din ’87 de la Brașov și protestele din Valea Jiului, nu s-a mai întâmplat așa ceva! Era ceva neobișnuit, incredibil! Ne-a fost teamã, și nu gãseam nicio soluție. Nu puteam spune oamenilor sã termine cu scandãrile anti-comuniste, dar am încercat sã le explicãm cã nu este cel mai adecvat loc în fața bisericii sã protesteze împotriva sistemului. țin minte, cã am ieșit de mai multe ori în mulțime, le-am spus prietenilor, cunostințelor: mã, bãieți, manifestația anti-comunistã ar trebui mutatã de aici. Aici este o manifestație pro Tõkés. La un moment dat, am scris și un afiș, pe care l-am lipit pe poartã, am scris pe el în românește și ungurește ceva de genul cã scandãrile anti-comuniste nu aici trebuie strigate. Am încercat sã formulãm cumva, sã se înțeleagã: suntem de acord cu ceea ce se scandeazã, doar locația nu este tocmai potrivitã.”

În mulțime s-a lansat zvonul cã Tõkés este sechestrat de securiști și de aceea spune cã trebuie mutatã în altã locație manifestarea anti-comunistã. În cele din urmã, dupã-amiazã, mulțimea a început sã se miște în fața parohiei rãmânând doar enoriașii reformați, care au venit într-adevãr sã-l susținã pe Tõkés.

„Dealtfel, azi știm cã nu era vorba de nici o provocare a securiștilor. Era inițiativa unui grup de prieteni de la restaurantul Cina, îi știm dupã nume: Borbély Zoltán, Kovács Tibi, poetul Ion Monoran – el nu mai trãiește – și Daniel Zãgãnescu. Acolo, la masa restaurantului Cina, la o bere cei patru au decis: bãieți, acum ori niciodatã, mergem și transformãm aceastã poveste în manifestație anti-comunistã.”


           Pe 16 Decembrie apare drapelul revoluționar, pe modelul 1956, Ungaria

Cine cunoaște Timișoara știe cã biserica reformatã și parohia sunt într-un nod de circulație foarte aglomeratã al orașului, unde se ramificã liniile de tramvai. Pe acolo trebuie sã treacã aproape fiecare tramvai. Acești patru tineri au oprit circulația tramvaielor. Pe atunci și sâmbãtã era zi de lucru, dar era zi scurtã, deci ziua de lucru se termina pe la 12-13, când oamnii muncii se puneau în mișcare, mergând cãtre casã. Majoritatea luau tramvaiul. Cei patru au dat jos pantograful tramvaiului oprit in stație, Zãgãnescu s-a urcat în tramvai și s-a prezentat, a spus: mã numesc Zãgãnescu, nu îmi este fricã de securitate, strigați cu mine, jos Ceaușescu, jos comunismul!

„A dat dovadã de curaj fantastic acest tânãr! Deci ei, cei patru au transformat manifestația pro Tõkés în protest anti-comunist.“

Circulația tramvaielor a fost paralizatã. Toatã lumea a fost nevoitã sã coboare din tramvaie și sã treacã pe jos în apropierea manifestației, astfel mulțimea creștea foarte repede. Vrând-nevrând au ajuns acolo toți cei care veneau de la lucru. “Asta s-a întâmplat în 16 decembrie, la primele ore ale dupã-amiezii.”

În noaptea aceea scuriștii au pãtruns în parohia lui Tõkés László. Ușa bisericii a fost spartã cu toporul. Tõkés și soția acestuia au fost duși în satul Mineu din județul Sãlaj. Ceilalți, printre care și Gazda Árpád, dupã o noapte grea petrecutã la Securitate, au fost duși la închisoare.

Dupã câteva zile Gazda a fost eliberat.