Vietnam și miracolele anxiolitice – visul copilăresc al Răsăritului, cu toate gusturile sale subconștiente

 

Ceea ce determină și dă valența Vietnamului de azi este familiaritatea relațiilor dintre om și tot ce face parte din natură – o familiaritate pe cât de fragilă pe atât de transcendentală.

Vietnamul este născut din apă, o țară ieșită molcom dintre valuri – ca și odinioară zeița greacă undeva departe, în Europa, un continent abia cunoscut de localnici.

Râul pe care noi europenii îl numim Mekong, formează o deltă gigantică, cu cel puțin nouă brațe, pomenite fiecare altfel de către localnici. Acestea se varsă în Marea Chinei de Sud – unele brațe grupate, altele mai singuratice, ca și Saigonul, care a dat și numele capitalei fostului Vietnam de Sud.

Apa aduce viață pe masa vietnamezilor. Delta Mekongului este o piață uriașă plutitoare, unde își dau întâlnire cumpărătorii și vânzătorii, apropiindu-se de ”standurile plutitoare” plutind și ei, stând în bărci mai înguste sau mai voluminoase.

Marea Chinei de Sud – este o casă gigantică pentru pescarii vietnamezi. Aici lucrează noaptea, de aici vin acasă pe mal în satul de pescari, aici dorm, aici așteaptă zorile, aici își fac planurile de viitor, uitându-se cu emoții în plasele lor, punând obligatoriu întrebarea pentru sine: oare cât valorează ce am pescuit?

 

Oare e de ajuns pe săptămâna asta pentru familie? Oare vin cei de la aprovizionarea restaurantelor pe la ei? Oare ce valoare are azi kilogramul de pește, scoică, rac, moluște?

Gastronomia Vietnamului este una care îți schimbă temperatura sufletului. A face un curs de gastronomie în Vietnamul de Sud – este mai mult decât o provocare sau impresie fulminantă.

Bucuria gătitului… Bucuria copilărească de a observa diferențele aproape inexistente dintre două specii de mentă, cultivate cu grijă maximă… Foaia de orez – baza existenței. Zecile de arome, pe care le amestecă de mii de ani, secretul trecând de la o generație la alta…

 

Filozofia gastronomică – combinarea gusturilor de bază, conceperea dulcelui și acrului ca și gusturi complementare… Decorarea mâncării preparate…

 

Peștele, racii și moluștele prinse în plasele pescarilor – considerate ca frații mai mici ai omenirii, care trăiesc alături de noi, bucurându-se de această lume plină de soare, zâmbete și optimism familiar…

Inainte de 1989 lumea visa să atingă cu degetul globul de diamant al Visului Occidental, cu toate miracolele sale.

Acum, în 2020 lumea se răstoarnă și se conturează un nou vis, care ar putea aduce miracole anxiolitice – Visul copilăresc al Răsăritului, cu toate gusturile și tunelele sale subconștiente.

Leave a Reply

Your email address will not be published.