Un dar Bucureștiului de la Cluj: Gábor Tompa

„Noul locatar” la Teatrul Nottara *

El însuși mutându-se, Eugène Ionesco ne-a lãsat pentru mai târziu Le Nouveau locataire, anticipând cã absurditatea va crește industrial, pachetele comandate online mașinal blocând strãzile, metroul și Sena (cã pe Dâmbovița nu se circulã).

Intrarea în spectacolul de la Teatrul Nottara, cu o camerã proaspãt spoitã albastru-gri umed, de-i simți și mirosul de var dezinfectant, nu de vinarom, ceva umbre extrem orientale; se întâmplã un nu știu ce cu o mașinã de fum și de monoxid de carbon Renault-Dacia, zgomote de oraș, etajul șase și un perete aplecat frapant a filosofie și a mansardã Cioran. În final, la aplauze, jupuirea fardului actorului din starea de clovn-mașinã se face de asemenea cu greu.

Gabriel
Rãuțã, Ion Grosu, Francisco Alfonsín, în spectacolul
„Noul locatar“ Foto: Mihaela Marin 

(http://www.ziarulmetropolis.ro/gabor-tompa-ma-consider-un-exponent-al-scolii-romanesti-de-regie/)

Iar ce urmeazã între pereți, semitransparenți când trebuie, pe scurt: condiția umanã vegheatã cu o duioșie nemeritatã (mãcar jucãriile copilãriei au aici culori, strãlucire, când nici cãrturarii postmoderni, de fapt nu mai au memorie decât parodicã), într-un spectacol insuportabil pentru hârciogul de mall contemporan. O funie de spânzurãtoare, închiderea faraonicã în paravanele lucrurilor, jocul de pendulã al becului mansardei, îmbãtrânirea instantanee a celor doi vagabonzi încãrcãtori, cãlãuzesc spaima cea veselã spre împachetarea finalã a locatarului și întrebarea ce naiba mai iei cu tine din mall-ul acumulat personal.

Reducerea la patru personaje fãrã culori, Locatarul, Portareasa și doi Primitori-Distribuitori, te trimite cu gândul la Waiting for Godot, altminteri des regizat de Tompa Gábor, el însuși trecând în final prin scena avanpremierei îmbrãcat în alb-negru. Ce mai avusese de declarat marele creator fiind aici:
Gábor TOMPA: „Mã consider un exponent al școlii românești de regie“

Un dar Bucureștiului, de la Cluj, o piesã cert mai adânc filosofic și mai atent vizual construitã decât ce vedem aici, la Paris în Franța dintr-un Montreal Canada:  Le Nouveau locataire d’Eugène Ionesco

În mod normal, spectacolul ar trebui sã reziste 20-30 de ani cu casa închisã. Francisco Alfonsín, Ada Navrot, Ion Grosu și Gabriel Rãuțã au din prima searã interpretare perfect exersatã, dealtfel toatã mașinãria funcționeazã fãrã cusur, de parcã ar fi reprezentația 1000.

* Teatrul Nottara a încheiat stagiunea 2013-2014 cu avanpremiera spectacolului „Noul locatar” de Eugène Ionesco; un spectacol de Gábor Tompa.