Turda multiculturalã – dorul de mere și de casã

Turda multiculturalã – dorul de mere și de casã

 

Fiind copil, întotdeauna am așteptat cu sufletul la gurã vacanța de varã. Aparent nu s-au schimbat multe de atunci. Aștept vacanța. Dar este o altfel de așteptare. Pânã nu demult așteptam sã evadez din cotidian, sã plec cât mai departe din locul în care trãiam, de acasã, sã nu mai vãd autobuzul care mã duce zilnic la lucru, sã nu mã enerveze lipsa asfalutului de pe strada mult prea noroioasã pe care locuiam, sã vãd și altceva decât orașul meu natal și împrejurimile.
 
Vroiam departe…Cu toate cã ideea de „departe“ rãmâne, de data asta, pentru prima oarã în viațã, destinația finalã a mult râvnitei vacanțe de varã va fi locul de unde pânã acum îmi doream sã plec varã de varã: acasã.

 

Cu cât ziua reîntâlnirii se apropie, cu atât mã gândesc mai des la oare cum va fi. La starea pe care o voi avea: voi fi în concediu – acasã. Și îmi doresc acest lucru: fie cã va fi o zi sau o sãptãmânã, vreu sã mã întorc.

Sã întãresc puțin rãdãcinile, sã mai miros o floare din curtea bunicului, sã mãnânc un mãr de pe Valea Arieșului, cumpãrat în piața mare.

       Turda (Torda) europeanã – numele strãzilor și în maghiarã: Pap utca

Probabil mulți simt la fel, dar aș fi curioasã sã aflu dacã cei de aici, din Szczecin, plecați departe din diferite motive simt la fel, dacã revin cu drag pe aceste meleaguri, dacã le sunt dragi clãdirile, numele strãzilor, parcurile cu copaci de zeci de ani. Întotdeauna mi-aș fi dorit sã vãd în inima și mintea oamenilor.
 
Pentru cei care nu știu, le voi spune cã pânã nu demult (dar admit, cã depinde mult cu ce unitate mãsurãm timpul) acest oraș încã aparținea de Germania. Dacã încercãm sã gãsim o oarecare asemãnare, poate situația localitãții Oradea ar fi cea mai apropiatã. Geografic.
 
Suntem la nici 15 km de granițã, și stând de vorbã cu germani din Berlin sau de mai departe, îmi dau seama cã sunt unii care în continuare cred cã localitatea aparține de Germania și folosesc denumirea nemțeascã a localitãții: Stettin.
 

    Turda (Torda) europeanã – numele strãzilor și în maghiarã: Szénapiac

„Szczecin/Stettin” – nu e greu sã observi diferența destul de mare din felul în care este scris numele localitãții în polonezã și în germanã. Cu toate acestea nu vreau sã scriu nici despre cine pe cine a asimilat/persecutat/omorât/expulsat când, cum și de ce… vreau doar sã dezvãlui ce ce mi se pare cã orașul meu natal, Turda, micã și gri cum e, chiar și la 1600 km distanțã mi se pare fascinantã dintr-un punct de vedere nu lipsit de importanțã: multiculturalitatea.
 
Dacã pânã în 1945 majoritari în oraș erau germanii (Stettin), azi auzi vorbe nemțești doar în weekend, când vezi și mașini cu numere de Germania. De multe ori cei din Berlin, de la 180 km de noi vin pe aici sã își facã cumpãrãturile sau vin sã vadã poate orașul care odatã le-a fost odatã casã.

 

Îmi lipsește multiculturalitatea de acasã. Dar nu cea de nivel instituțional, ci acea multiculturalitate interumanã: sã întâlnești pe aceeași stradã grupuri de tineri români, care ieșiți de la școalã discutã despre tema de casã „din Arghezi”, doamne mai în vârstã care discutã în limba maghiarã despre rețete alese sau copii care zburdã în mulțime și strigã voioși în limba romanii.

Vãd în Szczecin plãcuțe în mai multe limbi la diferite obiective, asemãnãtoare cu plãcuțele în trei limbi cu numele noi și vechi al unor strãzi din Turda. Plãcuțele sunt de obicei în polonezã, germanã și englezã.

Zâmbesc în tainã cã și germana se regãsește printre ele, chiar dacã nu am gãsit dovezi statistice evidente care sã arate azi existența acestei minoritãți în localitate.

     Turda (Torda) europeanã – numele strãzilor și în maghiarã: Sóvágók utcája

Și atunci îmi veni întrebarea care de atunci mã bântuie: neexistând aceastã minoritate, oare se regãsește limba lui Goethe pe plãcuțe datoritã celor care vin sã-și facã cumpãrãturile de weekend aici, ori pentru cã existã un respect pentru trecutul odatã multicultural al orașului.
 
Mi-ar plãcea sã fie cea de-a doua variantã. Și mi-ar mai plãcea ca în Turda peste mulți ani, dacã vor mai exista acele plãcuțe, sã nu frãmânte pe nimeni aceastã întrebare.

 

Ca multiculturalitatea în Turda sã nu fie doar o amintire.