Török Erzsébet: Ködös határ, Ionel Teodoreanu – lumina verii și ceața toamnei

Török Erzsébet: Ködös határ, Ionel Teodoreanu – lumina verii și ceața toamnei

Romanul „Hotarul nestatornic” (Ködös határ) este primul volum al trilogiei „La Medeleni”. Personajele principale sunt trei copii de 10-11 ani, doi frați, Dãnuț și Olguța Deleanu, și prietena Olguței, Monica. 

Acțiunea se petrece într-un sat moldovenesc închipuit, numit Medeleni, în vacanța de varã. Acțiunea se începe cu sosirea copiilor la țarã la începutul vacanței și se terminã toamna, cu plecarea acestora la școalã în orașele mari ai țãrii.

Romanul este structurat în douã pãrți. Teodoreanu prezintã în prima parte a romanului viața idilicã, fãrã suferințe grele a celor doi frați, ceea ce se schimbã treptat. În partea a doua a cãrții frații trebuie sã realizeze cã viața nu decurge cum vor ei, cã trebuie sã se maturizeze, sã aleagã drumul mai greu și mai neplãcut pentru reușitã sau pentru bucuria altora, sã accepte cã nimeni nu trãiește veșnic. Monica deja cunoaște aceste adevãruri, fiind orfanã care începând de aceastã varã intrã în grija doamnei Deleanu.

    
Scriitorul este maestru în descrierea sufletului copilãresc. Gândurile, vorbele, acțiunile celor trei copii sunt verosimile, reacțiile lor la evenimentele petrecute sunt reale. Dãnuț este cel mai mare dintre copii, dar și cel mai sensibil, încãpãțânat și de mai multe ori ursuz, deseori devenind ținta poznelor Olguței. 
Bãiatul are fantezia cea mai bogatã dintre cei trei, „turbinca lui Ivan”, traista imaginației fiind totdeauna la îndemânã, el jucând câteodatã rolul lui Fãt-Frumos, rolul prințului, având ostași și slugi, câteodatã rolul monstrului, al zmeului care vrea sã întreacã, sã învingã adversarii, mai ales pe sora ei și prietena sa. 
Olguța este un drãcușor îngeresc, fetițã rãsfãțatã, neastâmpãratã, bãiețeascã, cu inimã bunã, dar foarte poznașã, farsele ei fiind privite de copii ca adevãrate fapte eroice. Ea este „duduița moșului”, lumina ochilor bãtrânului Gheorghe, mai-marele grajdului, care neavând copii, o considerã nepoata lui. 
Monica este prietena Olguței, fatã sensibilã, gingașã, amabilã, cine cunoaște deja singurãtatea și deznãdejdea, dar cine cu ajutorul fraților și doamnei Deleanu recapãtã treptat pofta de viațã. Ea are sentimente puternice pentru Dãnuț, dar aceastã iubire rãmâne un secret bine pãstrat pânã la sfârșitul verii. Sãrutul primit din greșealã de el este unul dintre comorile inimii ei.

Idila sfârșește odatã cu venirea unchiului Grigore, poreclit de Olguța Herr Direktor. El este acela care nu mai trãiește dupã ritmul lent al satului moldovenesc și care îndeamnã pãrinții sã dea bãiatul pe mâna lui, care îl convinge pe Dãnuț sã accepte îndrumarea lui, oferindu-i licee renumiți din București și cãlãtorii în țãri strãine, cum ar fi Franța sau Italia. Acesta este motivul sentimentelor de izolare ale lui Dãnuț, de supãrare ale Olguței, de tristețe și de dor ale Monicãi. 
La sfârșitul verii nu numai drumurile copiilor se despart, dar și moșul Gheorghe se stinge din viațã, lãsând un gol imens în sufletul Olguței, dar și în sufletul cititorilor. Bãtrânul îndrãgit, cu zâmbet blând și cu inimã uriașã lasã moștenire copiilor cãsuța lui și o lãdițã plinã de mãtase pentru rochia de mireasã a Olguței.

Vara plinã de aventuri și de pozne, de joacã și de secrete, de povești și de planuri de rãzbunare realizate sau nerealizate se sfârșește. Odatã cu venirea toamnei copiii sunt nevoiți sã calcã pe drumul ce duce spre maturizare, lãsând copilãria în urmã. Iar noi, cititorii, putem doar sã ne luãm rãmas-bun de ei și sã le dorim drum bun și binecuvântat.