Török Erzsébet: Despre Panait Istrati și tragedia necesarã
Török Erzsébet: Despre Panait Istrati și tragedia necesarã

Volumul primit prin poștã cuprinde trei romane de dimensiune micã: Cosma, Codin și Ciulinii Bãrãganului (Pusztai bogáncsok). Citind aceste trei romane am înțeles pe deplin de ce se zice cã românul este poet. Paginile romanelor sunt încãrcate de epitete, metafore, hiperbole, poezioare și versuri luate din cântece populare, iar descrierile sunt splendide, imaginația te duce la o expoziție de picturi. Autorul captureazã prin cuvintele sale atât frumusețea țãrii și poporului românesc, cât și tragedia inevitabilã care îl așteaptã. 

               
Romanele lui Istrati te încântã, te ademenesc, te înfurie, te întristeazã, dar nu-ți lasã sufletul neatins.
Cosma și Codin sunt personaje carismatice, atrãgãtoare, dar în același timp stârnesc și repulsie. Amândoi sunt oameni izolați de majoritatea poporului, unul fiind haiduc și contrabandist, celãlalt fiind ucigaș, admirați și temuți din cauza ideilor și mai ales puterii lor. Cei doi rãzvrãtiți împotriva societãții sunt obsedați de dreptate și de iubire, dar incapacitatea lor de a-și nega firea agresivã le aduce moartea. Iubirea necondiționatã a unui suflet pur nu-i poate salva acești indivizi contradictorii.

Romanul Ciulinii Bãrãganului împletește tragedia individualã cu tragedia poporului român, el aduce un omagiu țãranilor rãsculați și mãcelãriți în anul 1907. Prima parte a romanului ne prezintã Bãrãganul, pustietate cruntã, zgârcitã, seducãtoare, frumoasã și imensã, care te îndeamnã la visare sau îți trezește spiritul de aventurã. Bãrãganul plin de ciulini se întinde, ia tot mai mult din pãmântul roditor. Țãranul degeaba se rãzboiește cu el, nu poate ieși învingãtor. Câmpia nemiloasã îl lasã nenorocit, fãrã speranțe. 
Ciulinii Bãrãganului,1957 regizat de Louis Daquin și Gheorghe Vitanidis. Scenariul este scris de Alexandru StruțeanuAntoine Tudal și Louis Daquin.

Cei care mai au vise, fug și ei dupã ciulinii care încep migrația lor odatã cu venirea Crivãțului. A doua parte a romanului face aluzie la adevãrații ciulini ai țãrii, ciulini care au lãsat țãranul fãrã pãmânt, fãrã animale, fãrã mâncare, fãrã orice posibilitate de supraviețuire. Suferința, deznãdejdea nu mai pot fi rãbdate, rãscoala se rãspândește în toatã țara, ajungând și în Bãrãgan. Insubordonarea țãranilor este rãsplãtitã cu o cruzime nemaivãzutã. 
Cei care pot sã scape de reprimarea imediatã sunt copiii, mai puțin participanți la evenimente și mai mult observatori, dar și ei pierd totul. Fuga cu ciulinii, plinã de speranțe și bucurii, se transformã într-o fugã disperatã din fața ciulinilor însetați de sânge.

                                         Florin Piersic în Ciulinii Bãrãganului  
Înfrângerea personajelor este certã, eșecul individual și colectiv face parte din viațã. Romanele se sfârșesc la culmea tragediilor, evenimentele sunt doar niște amintiri din copilãrie. Fiecare dintre cele trei romane te lasã nesatisfãcut, te întrebi constant de ce autorul a ales acel moment de a termina povestea, totuși trebuie sã accepți cã nu s-ar fi putut altfel.