Teatrul, ca o limbã comunã

Teatrul, ca o limbã comunã

În Transilvania sașii au fãcut prima datã teatru instituționalizat. Deja în secolul XVII Sibiul, burgul sãsesc, avea spectacole de Shakespeare, în 1778 lua ființã primul teatru de pe teritoriul actual al României.

La acea vreme românii și maghiarii nu aveau încã teatre în accepțiunea termenului. Sașii dezvoltã artele teatrale și în Banat. În 1817 construiesc la Oravița o copie a Burgtheater din Viena dupã proiectele arhitectului Niuni János. Celelalte naționalitãți de pe teritoriul Transilvaniei nu prea aveau posibilitate de a juca teatru în limba maternã, chiar și aristocrația preponderent maghiarã socotește cã limbajul Thaliei trebuie sã fie germana și nu limbile vulgului. Astfel cã printre primele încercãri teatrale în limba maghiarã se aflã activitatea unor elevi din Aiud, iar la îndemnul Școlii Ardelene, la Blaj, lângã Aiud, apar în secolul XVIII manifestãri de teatru în limba românã.

În iarna anului 1792, în casa Rhédey din Cluj Kótsi Patkó János prezintã
primul spectacol în limba maghiarã, respectiv primul spectacol oficial
al unei trupe profesioniste și de la acea datã pânã astãzi la Cluj nu a
încetat nicio clipã existența teatrului de limbã maghiarã.

                        Tãblița comemorativã pe Casa Rhédey, strada Napoca (fosta Jókai)

În iarna anului 1792, în casa Rhédey din Cluj Kótsi Patkó János prezintã primul spectacol în limba maghiarã, respectiv primul spectacol oficial al unei trupe profesioniste și de la acea datã pânã astãzi la Cluj nu a încetat nicio clipã existența teatrului de limbã maghiarã. Tot în inima Ardealului s-a construit prima clãdire dedicatã integral teatrului de limbã maghiarã din România, Teatrul Maghiar Cluj: 12 martie 1821.

Pe locul vechiului teatru s-a clãdit Casa Universitarilor, pe strada Kogãlniceanu (fosta ulița Farkas)

La ora actualã în Transilvania funcționeazã peste 10 instituții de spectacole în limba maghiarã, de la teatre de pãpuși pânã la Operã, susținute atât de instituțiile locale cât și de Ministerul Culturii. Într-un mod interesant, dintre toate artele, teatrul este cel mai bine integrat în viața culturalã româneascã, mult mai profund decât celelalte arte reprezentate de maghiari.

Astfel cã artiști maghiari, care-și desfãșoarã activitatea în limba maternã, sunt anual nominalizați și premiați la cele mai importante festivaluri de teatru din țarã – o colaborare poate unicã în Europa între minoritate și majoritate.

Nume ale culturii maghiare: Tompa Gábor, Bocsárdi László, Berekméri Katalin, Bogdán Zsolt, sunt foarte cunoscute în toatã țara.

De altfel artiști români precum Radu Afrim, Mihai Mãniuțiu, Alina Nelega, Sorin Militaru, sunt nume sonore în arta teatralã maghiarã, dincolo de orice granițe. Astfel cã se traduc frecvent piese de teatru în și din cele douã limbi, într-un permanent proces de colaborare artisticã.

Oare care sã fie cheia acestui succes? Lipsa implicãrii puterii statale?! Cã atunci ar fi un exemplu viu de comunicare… Pe lângã acest fapt trebuie sã mai menționãm cã teatrele maghiare din România sunt în egalã mãsurã prezente în viața teatralã din Ungaria, fãrã ca acest fapt sã afecteze în vreun fel statutul lor în România.