Târgu Mureș – welcome to the club!
Târgu Mureș – welcome to the club!

Citind articolul care dorește a fi un manifest sincer din partea maghiarilor târgumureșeni – prin portalul Kozpont.ro – cãtre intelectualitatea românã din același oraș, pentru ca aceștia sã se implice mai mult în sprijinirea cerințelor maghiare vizavi de rezolvarea problemelor specifice ungurești din oraș, m-am simțit atins.

Deși aceastã provocare la dialog este adresatã românilor din Târgu-Mureș, mi-am permis sã vã rãspund eu, un maghiar din Cluj-Napoca.

Sunt un maghiar din acel oraș, pe care domniile voastre îl dați ca exemplu pentru conviețuirea româno-maghiarã, axându-vã mai ales pe existența a mai multor intelectuali români clujeni, care concep conviețuirea româno-maghiarã într-un spirit european, promovând chiar ideile de bilingvism și autonomie de diferite tipuri (concepte care în alte regiuni provoacã isterie). Ba mai mult, existã intelectuali care adunã semnãturi de la etnicii români pentru plãcuțe bilingve și sunt și intelectuali români, care vor sã se declare – simbolic desigur – maghiari, ca sã „creascã” procentajul maghiarilor spre miraculoasa cifrã de de 20 la sutã.

Într-adevãr, în Cluj-Napoca sunt cu sutele personalitãți române, cu care poți discuta orice despre istorie, culturã și politicã, fãrã sã simți nici o secundã, cã partenerul de discuție este de etnie românã și nu maghiarã. Da, pe Wikipedia se poate citi, cã arhitectul Virgil Pop, secretar al Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice, a declarat cã odatã cu stema ar trebui revenit și la denumirea oficialã de Cluj, arãtând: „cu o stemã și o denumire pentru cimpanzei” orașul nu ar avea vreo șansã de a deveni capitalã culturalã europeanã.

Universitatea Babeș-Bolyai are un rector, care nu numai cã a acceptat sã fie unul dintre cei 12 lectori a volumului O istorie a maghiarilor, dar a și ajutat colectivul tânãr de autori, sã evite capcanele subiectivismului maghiar, respectiv român. Ioan-Aurel Pop – rectorul UBB – este nu numai încurajatorul și sprijinitorul moral al portalului www.corbiialbi.ro, dar și colaboratorul sãu, asumându-și riscul ca articolele sale sã fie huiduite pe Facebook.

Primarul Boc – cu toate minusurile sale – salutã maghiarii și în 15 Martie și de 20 August cu Jó napot kívánok, sugerând maghiarilor, cã da, înțelege ce este în sufletul maghiarilor în aceste zile.

Aș putea lãrgi lista – desigur așezând în grupul „fruntaș” pe cei nominalizați în articolul-manifest publicat de Kozpont.ro: Sabin Gherman, Teodor Duicã –, dar nu vreau sa lungesc pânã la infinit.

Stimați târgumureșeni maghiari! Acești români care ne sunt parteneri în lupta noastrã în a face conviețuirea româno-maghiarã mai bunã în Cluj-Napoca au în comun cu maghiarii cel puțin un lucru: concep patriotismul ca o muncã grea.

A fi patriot înseamnã muncã. A face ceva pentru nația ta înseamnã muncã grea, diplomație, perspicacitate, compromisuri și cunoștințe minime în domeniul științelor care dirijeazã de multe ori decizia oamenilor: psihologia maselor. A face ceva pentru nația lor înseamnã pentru ei cãutarea cãilor de colaborare cu celelalte nații, înseamnã eforturi sincere de a înțelege cum gândește celãlalt, de ce se teme celãlalt, ce vrea sã evite celãlalt, ce îi doare pe celãlalt.

Acești români, de care pomenim fãrã voia lor – sunt partenerii maghiarilor în lupta comunã pentru un oraș și mai prosper. Dar pentru un astfel de parteneriat e nevoie de douã pãrți: una românã și una maghiarã.
Partea maghiarã în Cluj-Napoca este reprezentatã de oameni care luptã pentru un oraș și mai european, și lupta pentru drepturile specifice ale minoritãții maghiare îl concep în cadrul acestei lupte comune. În Cluj drepturile specifice ale maghiarilor sunt promovate ca pãrți componente ale unor strategii generale care vizeaza bunãstarea generalã.

Aceastã alegere a maghiarilor ca sã fie partenerii românilor în lupta pentru bunãstarea tuturor, precum simțul diplomatic ieșit din comun a unor pedagogi maghiari de înaltã clasã, și-a dat roadele încã în 1990, când s-au format cele cinci licee maghiare, fãrã scandal. Pânã ce în Târgu Mureș și acum, la 25 de ani distanțã se mai dau „lupte” pentru un liceu maghiar, în Clujul cu abia 20 la sutã maghiari aceastã tematicã este fãrã obiect.

Consiliul județean Cluj îl are ca președinte (temporar) pe Vákár István Valentin, un tehnocrat care este stimat de toți nu pentru faptul cã e și ungur și român, sau cã este udemerist, sau cã vorbește perfect românește, ci pentru faptul cã este un excelent specialist în depunerea proiectelor internaționale. Consilierul lui este Kerekes Sándor, un alt specialist de temut. Deci practic județul Cluj este condus de „unguri”, însã în Cluj-Napoca acest fapt este conceput total altfel ca în regiunile isterice, deoarece Clujul a ajuns deja la acel nivel, pe care consilierul de Sfântu Gheorghe, Mãdãlin Guruianu a formulat tranșant în „poruncile” sale: sã nu iei în apãrare un netrebnic (neperformant), numai pentru faptul cã este „de-al tãu”.

În Cluj a forma echipã civicã comunã româno-maghiarã este nu numai acceptat și agreat de societate, ba chiar este la modã. Câștigarea titlului de capitalã europeanã a tineretului se leagã de un grup civic maghiar, punerea în parcticã însã se leagã deja de multe alte organizații, preponderent românești.

Deci stimați târgumureșeni maghiari! Parteneriatul cu românii vã va aduce intelectuali români de talie naționalã, cu care veți putea schița viitorul comun al orașului Dumneavoastrã.

Nu existã un Târgu Mureș românesc sau unguresc. Este un singur oraș, al cãrui atmosferã nu depinde de schimbarea procentajelor etnice (romii nu prea sunt luați în calcul), ci de bazele conviețuirii, care odatã depuse, vor deveni temelie pentru un nou început.

Vã spun sincer, eu, ca maghiar din Cluj-Napoca – și ca fondatorul-coordonatorul acestui proiect gigant româno-maghiar ce se numește www.corbiialbi.ro – vãd deocamdatã douã lumânãri firave la capãtul tunelului Târgu Mureș.

Primul este Teatrul Național Târgu Mureș.
Al doilea: acest articol-chemare publicat de portalul Kozpont.ro. Felicitãri! Welcome to the club!