Stirlitz, Solaris, Rökk Marika – A tavasz megszépíti Berlint

Stirlitz, Solaris, Rökk Marika – A tavasz megszépíti Berlint

La începutul anilor 80 am citit prima dată Stirlitz-ul lui Semionov, fără a mă gândi la această carte ca și la una care se va dovedi un adevărat curs rapid despre organizarea statului nazist. De atunci am recitit de cel puțin două ori cartea – cunoscută de societatea română ca și “17 clipe ale unei primăveri” –, la ultima pagină și ultimul rând gândindu-mă obligatoriu la achiziționarea părții a doua a celebrului roman Stirlitz, cu titlul de (retradus din maghiară): ”Primăvara înfrumusețează Berlinul”.

Cartea – care nu a ajuns bestseller, ca și prima parte a ciclului – nu o găseam în anticariate, așa că încetul cu încetul m-am depărtat de atmosfera aparte a lumii Strirlitz – o lume definită perfect de subtitlul primului roman (cel ecranizat): “17 clipe ale unei primăveri”.

Iată acum, în 2020 am reușit să comand cartea din Ungaria, și după două decenii de pauză, am pășit iarăși în lumea lui Strlitz.

Filmul “17 clipe ale unei primăveri”

Abia am citit câteva pagini și m-am oprit. Semionov a reușit iarăși să mă surprindă. A apărut un nume: Rökk Marika…

Da, Stirlitz – în ”Primăvara înfrumusețează Berlinul” – o ascultă la radio, în Berlin, în 1945, primăvara, pe Rökk Marika, primadonna maghiară a vremii… O femeie enigmatică, născută în Cairo, dintr-o familie de germani minoritari din Ungaria.

Fără să vreau, am început să scormonesc în viața autorului Iulian Semionov, căutând ceva aparte, care ar explica – simbolic, desigur –, de unde această afinitate a sa pentru femeile enigmatice , tragice, fie ele personaje din tematica Stirlitz, sau personaje reale, cum ar fi Rökk Marika?

Rökk Marika, vedeta – acuzată recent și ea de spionaj

De unde apar acele vise din ciclul Stirlitz, care trădează omul, aducând la suprafață secrete personale? De ce ”vorbitul în somn” este cel mai periculos lucru la un spion cu calibru?

Răspunsuri – probabil – nu există la această întrebare. Poate nici problema în sine nu există, fiind doar un sentiment straniu, anxios, care apasă cititorul, răsfoind aceste cărți. Și întrebările nasc alte întrebări. Oare preocuparea autorului de ”femeile viselor” și ”vorbitul în somn”, are vreo legătură cu un ”alt Semionov”, actorul, care își consumă anxietatea prin a se pune în pielea altora?

Iulian Semionov, actorul – în rolul președintelui ”Comitetului Solaris” (filmul lui Tarkovszkij: Solaris)

De exemplu acel Semionov, care apare în varianta ecranizată a celebrul Solaris al polonezului Stanislaw Lem? Oare de ce l-a ales regizorul Tarkovszkij exact pe el, actorul de rând, pentru a conduce – în film – ”Comitetul Solaris”?

 Sau este o coincidență, o simplă ”înfrumusețesare” ?

Leave a Reply

Your email address will not be published.