Sportul și mândria naționalã

                                             Sportul și mândria naționalã

Întotdeauna mã fac sã zâmbesc afirmațiile de genul „suntem un popor talentat”, deoarece am convingerea cã nu popoarele sunt talentate, ci oamenii, iar ca acest talent sã se facã remarcat și sã fie fructificat ține de competența și responsabilitatea elitei politice.

Mândria naționalã se mãsoarã pe stadioane. Românii țin cu sportivii români sau cu cei care concureazã în culorile României. Maghiarii, bineînțeles, țin cu sportivii maghiari, iar ungurii din România au șansa de a ține și cu ungurii și cu românii, în funcție de adversar.

Jocurile olimpice oferã posibilitatea etalãrii mândriei naționale, unde se fac clasamente pe națiuni demonstrând astfel „care popor este mai talentat”.

                                            Medalii și discipline sportive

Ungaria a obținut medalii olimpice la 18 de discipline sportive. Cele mai bune rezultate au fost obținute la scrimã: 35 de medalii de aur, 22 de argint și 26 de bronz. Natația se aflã pe locul al doilea cu 25 medalii de aur, 23 de argint și 18 de bronz, iar canotajul ocupã locul al treilea cu 22 medalii de aur, 29 de argint și 26 de bronz. Urmeazã luptele (19–16–19), gimnastica (15–11–14), atletismul (10–12–17) și boxul (10–2–8).

România s-a dovedit cea mai eficientã la gimnasticã, obținând 25 de medalii de aur, 21 de argint și 26 de bronz. La canotaj echipa României a câștigat 19 medalii de aur, 10 de argint și 8 de bronz. La atletism parmalesul este de 11 medalii de aur, 14 de argint și 10 de bronz. În statistici urmezã caiac-canoe (10–10–14), România obținând medalii olimpice la 15 discipline sportive.

La jocurile olimpice de iarnã România a obținut o singurã medalie: un bronz la bob la JO de iarnã de la Grenoble. Ungaria are la jocurile de iarnã 2 medalii de argint și 4 de bronz, medalii obținute la patinaj artistic.


                                    Olimpici maghiari pentru România


                                                 Éberle Emília – atunci și acum (vezi articolul)

Sportivii maghiari care au obținut medalii olimpice pentru România sunt: Horváth Ferenc – lupte, Orbán Olga – scrimã, Balázs Jolán – atletism, Gyulai Ilona – scrimã, Jencsik Katalin – scrimã, Lavrenszki László – canotaj, Silay Ilona – atletism, Birtalan István – handbal, Kicsid Gábor – handbal, Lázár Erzsébet – canotaj, Nyilka Sándor – scrimã, Pap János – scrimã, Simon László – lupte, Boros József – handbal, Eberle Emilia – gimnasticã, Tasnádi István – haltere, Horváth Ilona – canotaj, Orosz Rozália – scrimã,


                                             Szabó Katalin – atunci și acum (vezi articolul)

Szabó Vilmos – scrimã, Veres Ibolya – canotaj, Wéber Mónika – scrimã, Lázár Réka – scrimã, Lung Noémi – natație, Barabás Enikõ – canotaj. Sunt care o considerã și pe actualul ministru al sportului, fosta atletã Gabriela Szabó – care a obținut trei medalii olimpice la atletism – de etnie maghiarã, dar dupã cele apãrute în presã referitor la apartenența ei etnicã nu vorbește limba maghiarã, dar nu se dezice de originea maghiarã.

Paralimpismul și dizabilitãțile din sport

Din 1960 se organizeazã și jocurile paralimpice de varã, la care Ungaria a obținut 31 medalii de aur, 40 de argint și 56 de bronz, cu toate cã persoanele cu dizabilitãți pânã în anii 1960–1970 au fost socotite practic persona non grata.

Singurul medaliat la jocurile paralimpice din reprezentativa României este ciclistul Novák Károly-Eduárd (vezi foto stânga), care a obținut un aur la Londra și câte un argint la Beijing și la Londra.

Care-i mai talentat?

Revenind la ideea cu care am început aceastã trecere în revistã: existã oare popoare mai mult sau mai puțin talentate? Rãspunsul este simplu: existã persoane talentate și existã state care apreciazã sau nu propriile talente, fac totul sau nu pentru a se remarca și a fructifica aceste talente.

În România știrile despre sport încep și se terminã cu pãțaniile lui Becali, cu noile aventuri ale greilor fotbalului. Prea puțin se vorbește despre educația fizicã din școli, despre bazele sportive pãrãginite. Nu se vorbește despre patinoarele artificiale din București, Galați, Târgu Mureș, Miercurea Ciuc, Brașov, Gheorghieni, Cârța, care azi nu mai funcționeazã. Cum sã faci hochei de performanțã fãrã patinoare? Nu se vorbește despre condițiile în care se antrenezã practicanții sporturilor de iarnã! Sã nu uitãm de pãțania bãieților de la JO de la Soci, care au fost descalificați pentru cã nu aveau o sanie de rezervã conformã cerințelor de siguranțã.

Se vorbește în schimb despre fotbal, unde milioane de euro, bani investiți în jucãtori și în cluburi nu aduc rezultate în clasamentele internaționale. Cu o parte din acei bani s-ar putea revigora sportul de masã, baza sportului de performanțã. Tinere talente avem, dar nu avem talentul de a-i ajuta sã se dezvolte, sã se manifeste la justa lor valoare. Iar publicul rãmâne cu circul ieftin al confruntãrii româno-maghiare, disputând „care popor este mai talentat”.