Slam Poetry – arta care reunește tinerii români și maghiari
Slam Poetry – arta care reunește tinerii români și maghiari

Pe data de 26 ianuarie a avut loc în Café Bulgakov un eveniment de Slam Poetry, organizat de echipa celor de la The Nest. Cu ocazia acestui concurs, tinerii au avut șansa sã-și prezinte creațiile artistice și, implicit, sã-și exprime propriile trãiri, sentimente, deziluzii, dezamãgiri – sã ofere o pãrticicã micã din ființa, personalitatea lor publicului adunat într-un numãr foarte mare. Atmosfera familiarã, tinerii entuziasmați și ropotele de aplauze dupã fiecare numãr de slam poetry ne-au fãcut sã uitãm complet de faptul cã ne aflãm la un mic concurs, cu doar o singurã etapã, însã unicul concurs de acest gen care oferã șanse egale atât tinerilor maghiari, cât și celor români.

Cãci pe lângã recitalurile pe limba maghiarã, s-au auzit și poezii în limba englezã și românã, spuse de reprezentanții grupului Poethree, iar surpriza serii a fost o tânãrã din Austria, care și-a împãrțit cu noi trãirile tot pe limba englezã. La final, juriul a ales cele mai bune reprezentãri, locul trei fiind ocupat de Paul Cristian Crãciun, locul doi de Suciu Tina, iar premiul întâi mergând la Burján Kinga.

Întrebat de cum i-a venit ideea sã organizeze un astfel de eveniment în trei limbi și ce așteptãri a avut legat de acesta, Banga Szilárd, organizatorul concursului, ne-a rãspuns cât se poate de sincer cã astfel de evenimente interculturale sunt super normale și cã nu este nimic ieșit din comun în a organiza așa ceva.

„La seri de slam poetry este bine-venitã toatã lumea, indiferent de limbã. Am avut de exemplu în Târgu-Mureș un participant german, care a vorbit pe germanã, și marea majoritate a juriului nu a înțeles absolut nimic, dar a avut o prezențã scenicã atât de puternicã, încât a ajuns printre primii trei, fãrã sã ne dãm seama. Cãci expresivitatea pe scenã este foarte importantã în slam poetry, și noi suntem deschiși sã ținem legãtura cu tot felul de oameni. Limba nu este o barierã în acest caz.”

Totodatã, ne-a dezvãluit cã vor mai organiza astfel de evenimente în continuare: “Ne dorim sã organizãm lunar astfel de evenimente, atât în limba maghiarã, cât și în limba românã. De asemenea, avem multe alte planuri, cãci slam poetry se poate combina în foarte multe direcții. De aceea încercãm sã clãdim de un timp și un pod cãtre teatru, încercãm sã combinãm slam poetry cu teatrul. În principiu, suntem deschiși la tot felul de chestii interesante, cu oameni frumoși.”

Ocupanții locurilor 2 și 3, Paul Cristian Crãciun și Suciu Tina, sunt reprezentanții grupului Poethree, înființat în urmã cu trei ani. Cei doi ne-au mãrturisit cã au ajuns în contact cu slam poetry prin intermediul internetului, și cã a scrie poezii este, pentru ei, cel mai intens mod de a-și exprima sentimentele și trãirile.

„Ce m-a inspirat sã scriu Rules of the Slam, poezia pe care am interpretat-o și în seara asta, a fost faptul cã îmi place foarte mult sã vãd poeți care se descãtușeazã. știm cu toții cã sunt oameni care sunt foarte inhibați, foarte introvertiți; ei bine, pe scenã, este momentul când poți sã fii exploziv, sã dai tot ce ai din tine, ceea ce e super important. Poți sã scrii aici despre absolut ce vrei tu.” – ne-a împãrtãșit Paul, pe când Tina ne-a explicat de ce este o idee bunã organizarea unor evenimente de acest gen, în cadrul cãrora putem auzi opere atât în limba maghiarã, cât și în limba românã:

“Eu cred cã este uimitor, cãci pânã la urmã ține de creația cuiva, deci nu ține neapãrat de limba în care este scrisã poezia, ci de sentimentele pe care le trãiește autorul în timp ce scrie și în timp ce își prezintã creația. Cât timp este un juriu, cât timp este un vibe, cât timp ne înțelegem între noi și ne transmitem emoție prin intonație, prin gesturi, chiar dacã nu înțelegem limba, evenimentele de acest gen sunt o idee bunã.”

Cei doi s-au bucurat foarte mult pentru premii, totuși, cea mai mare bucurie a fost receptivitatea publicului maghiar. “Publicul a fost foarte receptiv. Ne-au acceptat și nu a fost o problemã cã vin ãștia sã spunã poezie în englezã și în românã. Aici poți vedea cã nu existã probleme între români și maghiari, ceea ce este o chestie foarte tare. Ar trebui sã fie mult mai multe evenimente de acest gen și chiar ne bucurãm cã am venit.” – ne-a spus Paul.

La fel gândește și Burján Kinga, câștigãtoarea concursului: “Pãrerea mea este cã aceastã inițiativã a fost necesarã pentru a uni un pic oamenii, pentru a nu ne despãrți în tabere de limbi. Este foarte greu când tot acest slam poetry se împarte pe mai multe direcții; așa, uniți, putem fi mult mai accesibili publicului care ne ascultã și care se intereseazã de slam poetry. Cred cã datoritã acestei inițiative, vor veni mult mai mulți oameni la aceste evenimente și interesul pentru ceea ce facem noi va fi mai mare. Cãci slam poetry nu este doar o prezentare, nu este doar un simplu discurs sau recital, este și un pic de teatru. Cu mișcãrile corporale pot fi exprimate foarte multe lucruri, pot fi sugerate trãiri și emoții, lucruri care nu pot fi accesibile doar dacã ai citi pur și simplu un text. Slam poetry îți oferã un plus.”

Kinga a impresionat prin sinceritatea recitalului ei, împãrtãșind cu publicul o pãrticicã semnificativã din personalitatea și din sufletul ei. “Fiecare eveniment de acest gen, fiecare concurs de calibrul acestuia înseamnã o nouã oportunitate pentru a mã arãta, pentru a mã destãinui și acelor oameni care nu mã cunosc. Acum, gândindu-mã la aceastã searã, mã bucur foarte mult cã am participat și cã sunt aici. Pentru mine, slam poetry este o cale de a fi eu însãmi în fața societãții.”.

Totodatã, Kinga ne-a mãrturisit cã vrea sã încerce sã scrie și opere în românã, poate pentru un eveniment viitor, cãci îi place foarte mult aceastã inițiativã interculturalã.

                                                              ***

Dupã cum se poate vedea, tinerii din societatea noastrã au gãsit un pod pentru a dezbrãca acest conflict etern dintre români și maghiari: arta. La un spectacol în care toți participanții – atât performanții, cât și publicul – își exprimã cele mai ascunse idei și trãiri, își impart unul cu celãlalt dezamãgirile și poveștile de viațã, chiar nu conteazã limba. Conteazã trãirea.