Silviu Mãcrineanu: Astãzi este ziua Dobrogei!
Astãzi este ziua Dobrogei! 

Adicã ziua in care, în anul 1878, Dobrogea “a revenit la patria mamã”, dupã cum afirmã toți politrucii care n-au mai atins o carte de istorie de la 10 ani. Asta cu revenirea la patria mamã a unor provincii e o gogorita care vãd cã se rostogolește in spațiul public, inclusiv de cãtre oameni de culturã, de la care avem pretenții. 

Binenteles cã nimeni nu ne spune cum e cu patria mamã, când s-a înființat ea si cum pot “reveni” la ea provincii mai vechi istoricește decât apariția oricãrui stat românesc. Dar sã lãsãm festivismul gãunos – de tip naționalist-comunist – sã se umfle ca buhaiul și sã ne concentrãm pe ceea ce conteazã cu adevãrat. Adicã pe oameni!

Dobrogea este un teritoriu minunat, cu o frumusețe aparte, locuit de foarte multe etnii. O sã evit cliseul cu „creuzet etnic”, pentru cã nu vãd ce legãtura ar avea calcinarea și topirea forțatã cu ideea de conviețuire. 
Cert este ca aici oamenii se înțeleg între ei, chiar dacã amestecul de etnii bate de departe orice altã provincie româneascã. Mi-aduc aminte ca prin anul 2000 conduceam o echipa de vânzãri de 16 oameni, care insumau 8 etnii diferite! Binenteles ca atmosfera de la lucru era nemaipomenitã.

Așa ca astãzi vin și eu cu o urare din suflet.

La multi ani, dobrogeni! Va mulțumesc ca m-ați primit și adoptat fãrã rețineri!