(Trianon 100) Septimiu Borbil: Parabola orbilor

Dorind să mă rup  de cele ce mă râcâie, am înţeles că-i mai sănătos să priveşti spre facerile şi zicerile lumii ca şi cum te-ai holba la creaţia lui Bruegel, considerând  arta acestuia atemporală şi că nimic nu descrie mai plastic realităţile din cotidian decât Parabola orbilor conduşi de orbi …. De fapt, dacă mă gândesc, pictorul flamand, dar şi Goya ori Ion Creangă cu a sa Prostie omenească, reliefează cam aceleaşi faţete ale firii omului, indiferent care ar fi acel om. Faţete pe care însă ne prefacem  că le vedem doar la ceilalţi …

Oricine, care îşi depăşeşte flagrant limitele înţelegerii sale, îşi dă invariabil măsura prostiei. Prin urmare, mă străduiesc să nu-i uit pe Liiceanu care considera că „a vorbi despre prostie şi a te pune astfel în afara sferei acesteia te face să devii automat cel mai mare prost”, dar nici pe Creangă care îmi dă ghes: „Ştiu că sunt prost. Dar când mă uit în jur, prind curaj” şi, de vreme ce am trasat cât de cât nişte limite, vă voi zgândări, de această dată eu, cu o samă de momente antologice din mirificul cotidian.

Trebuie să ştiţi că din tot ceea ce se întâmplă prin jur, pentru mine nu are importanţă decât faptul că de luni bune nu se găseşte  Euthyrox şi că diverşi ameţiţi încearcă să mă aburească să n-ar fi tocmai aşa.

Da, da, iubiţi prietenaşi; şi minciuna-i vorbă … Ei perorează, iar eu trebuie să mă rog de unuʼ sau altuʼ de prin Ungaria ori Germania, dacă vreau să le fie bine celor dragi mie! Asta-i ceea ce mă interesează în clipa de faţă, deşi simt că sunt îmboldit, pe căi deja ştiute, să fiu „incorect politic”  de către cei despre care eu cred că ar fi o Comunitate identitară a dacilor ortodocşi dar şi de unii ce-i tot dau ‘nainte cu Trianonuʼ…

Credeţi-mă că de n-aş simţi o oarecare jenă, aş râde în hohote de cei ce dau năvală la Valea Uzului ori de cei ce le dau onoruʼ „aliaţilor” sovietici, aşa cum ar face oricine care a priceput că felul în care arată azi România, are legătură doar într-o mică masură cu faptul că sârbii s-au adunat la Novi-Sad, românii la Alba-Iulia şi ungurii la Cluj.

Deci … să fim corecţi! Chiar şi politic dacă-i musai.

Leave a Reply

Your email address will not be published.