Secuime în inima Capitalei – bãcãnia tradiționalã János Bácsi

Secuime în inima Capitalei – bãcãnia tradiționalã János Bácsi

Bucureștenii au de acum o nouã alternativã în ceea ce privește produsele tradiționale. Continuãm seria Start-UP Urban cu o altã bãcãnie, de aceastã datã una secuiascã. La ieșirea din Pasajul Piața Muncii, aproape colț cu Baba Novac, Tamás Rab și Nicu Indreica te așteaptã cu produse tradiționale din secuime, și cu un pate de bibilicã care îți mângâie papilele gustative.

Nicu (stânga), alãturi de prietenul și partenerul sãu de afaceri, Tamás (Foto: Rãzvan Bãltãrețu)
 
Fațada cochetã cu motive secuiești a Bãcãniei János Bácsi parcã spune o poveste. Știam cã urmãresc un magazin la parterul unui bloc. Pe drum, era cât pe ce sã fiu pãcãlit de o alimentarã ruseascã, semn cã magazinele tradiționale sunt în plinã ascensiune în Capitalã. Înãuntru, l-am observat imediat pe Nicu, partea româneascã a board-ului bãcãniei. Vorbea cu o clientã, îi explica ce fel de iaurt sã aleagã, i-a oferit chiar sã guste. Experiența e hands-on în cel mai pur mod cu putințã. Alãturi de el, Tamás. Partea ungureascã. Cei doi au deschis micã afacere de douã luni și deja au planuri de extindere. Impactul a fost foarte bun, iar lumea se perindã încontinuu prin magazin.

 
                                         
                                            Fațada Bãcãniei (Foto: Rãzvan Bãltãrețu)

Când am cãutat spațiul de închiriat în București, ne orientaserãm inițial spre Bulevardul Decebal. Mi-a plãcut foarte tare cum aratã, e plin de cafenele și de lume multã care circulã toatã ziua în sus și în jos. Însã am știut cã parcã avem nevoie de altceva. Spațiul pe care l-am gãsit, cel pe care îl vezi acum, e perfect pentru ce ne trebuie nouã. Aveam nevoie sã fie destul de mare, ca sã ne putem desfãșura cum trebuie. Iarãși, trebuia sã fie pe o arterã foarte circulatã. Noi aducem marfã de douã ori pe sãptãmânã de la producãtorii locali, și nu ne permitem sã rãmânem cu ea în galantare sau sã o aruncãm”, îmi spune Nicu.

Toate produsele sunt din Secuime

Nicu și Tamás sunt prieteni de zece ani. Drumurile lor s-au intersectat prin intermediul soțiilor care se cunosc din copilãrie. Împreunã, cele douã familii se ocupã de buna desfãșurare a lucrurilor în bãcãnie: Noi suntem amândoi din Brașov, locuim pe aceeași stradã. Ne cunoaștem de zece ani de zile. Soțiile noastre sunt prietene din copilãrie. Ideea cu bãcãnia a fost a lui Tamás. Sã aducem produsele din zona secuimii în București. Înainte sã deschidem, am și vizitat foarte multe târguri de mâncare de acolo, am luat contact cu producãtorii locali. Mezelurile, pâinea, totul e din secuime. Avem și o exclusivitate, la pateul de bibilicã. Producãtorul a fost foarte drãguț cu noi, i-a plãcut ideea noastrã. Nici la Mega Image nu a vrut sã vândã, însã pentru noi a fãcut o concesie”.

 

                           Turtã dulce și sare de baie (Foto: Rãzvan Bãltãrețu)

Tensiunile dintre români și secui nu sunt așa stringente în Ardeal. Cu toate cã istoria nu este deloc de partea unei prietenii, cei doi se înțeleg și se completeazã excelent. Nicu ne-a spus cã ceea ce vedem la televizor nu reprezintã deloc adevãrul, iar cele douã comunitãții nu au nicio problemã una cu cealaltã, ci chiar conviețuiesc în armonie: Am vrut ca totul sã fie transparent încã de la început, nu am pãcãlit pe nimeni. Am pus mare pe usã, Bãcãnia Secuiascã”. Sã știe lumea ce cumpãrã și de unde. Oamenii n-au probeme cu chestia asta. E bine. Chiar ne apreciazã, noi îi tratãm foarte bine. Vorbim cu fiecare în parte, le prezentãm produsele noastre. Mâncarea e foarte bunã, nu conteazã cine e, cum e și de unde e”.

Nu existã tensiune etnicã

Noi ne înțelegem extraordinar, nu are nicio relevanțã cã Tamás e ungur și eu sunt român. La noi, în Ardeal, conviețuim fãrã probleme, nu e cum vedeți la televizor. Desigur, sunt și extremiști de o parte și de alta, însã sunt doar rãu-intenționați și irelevanți. Eu de mic am avut o groazã de prieteni secui”, mai spune Nicu.

Când au auzit de locul în care cei doi bãrbați le vor comercializa produsele, producãtorii locali au strâmbat puțin din nas. Nu vedeau cum e posibil ca o asemenea bãcãnie sã prindã în București, unde ei credeau cã lumea are ceva cu ungurii. Nicu nu a fost de acrd cu ei, și pe bunã dreptate: Fiecare producãtor cu care am vorbit a fost sceptic. Cã lumea n-o sã ne primeascã cum trebuie în București. Cã aici sunt sentimente anti-maghiare. Nici nu s-a pus problema. Am fost primiți cu brațele deschise. Mai încolo pe stradã e un magazin rusesc. Ce, lumea nu ar trebui sã cumpere de la ei cã are Putin o politicã mai agresivã? (râde)”.

 
  
                                                      Bunãtãți (Foto: Rãzvan Bãltãrețu)

Clienților le place. Mâncarea e chiar bunã. Dacã la Bãcãnia ROD zacusca era la piéce de la resistance”, ei bine, aici pateul de bibilicã e piatra de temelie. Și branza cu trufe. Cât de bunã e brânza cu trufe… La sugestiile numeroșilor oameni, Tamaș și Nicu au în plan sã secuizeze” și celelalte sectoare ale Capitalei: Am mai vrea sã deschidem câte o bãcãnie în fiecare sector. Mulți clienți care ne-au trecut pragul s-au declarat încântați. Încearcã sã ne ajute, vor ca noi sã fim prezenți în mai multe zone. O doamnã chiar s-a oferit sã ne facã un plan de marketing și promovare, pro-bono. Mi s-a pãrut extraordinar”.

Investiție de 60.000 de euro

Mai tãcut din fire, Tamás intervine și el când vine vorba de începuturile afacerii. Finanțarea este proprie, iar despre Nicu spune cã e omul perfect cu care sã pleci la drum: Nu am folosit fonduri europene sau alte ajutoare. Noi am pus toți banii. Eu mai am o afacere și am vrut sã mã extind pe mai multe domenii. Știindu-l și pe Nicu care are mulți ani de experiențã de corporație în spate, știam cã pe ce pune el mâna iese bine. Mã folosesc de celãlalt business pentru a-l susține pe acesta. Cam la 60.000 de euro se situeazã investiția de pânã acum”.

Eu sunt full time aici. Am lãsat celelalte întreprinderi ale mele deoparte. A venit pe lume și un copil, și am avut nevoie de o pauzã. Mereu mi-am dorit sã lucrez de aproape cu oamenii. Ne merge bine acum, însã abia în toamnã vom vedea exact unde ne situãm. Când bucureștenii vor reveni din vacanțe. Acum e cam pustiu orașul”, completeazã Nicu.


 
                                                      Mezeluri (Foto: Rãzvan Bãltãrețu)

Picant, mai puțin picant, ceva sã placã la toatã lumea. Toate produsele comercializate în bãcãnie sunt meșteșugite la nivel local, în zona Harghita-Covasna. Ungurii din România nu mãnâncã așa picant, ne lãmurește Tamaș: Toate produsele sunt specialitãți secuiești. Le aducem direct din acea zonã. Mezelurile, brânzeturile, sucurile presate la rece, pâinea. Tot. Lumea crede cã noi avem produse picante cã așa mãnâncã ungurii, toți ne întreabã asta. Din contrã. Nu avem produse care sã piște prea tare limba. Doar unele dintre ele pot sã spun cã sunt ușor condimentate”.

Un produs prea ieftin e mereu cu probleme

Nicu a fost corporatist înainte. Nu știe dacã s-ar întoarce, însã e sigur de un lucru: îi place sã lucreze îndeaproape cu oamenii, sã ia pulsul comunitãții. Mai spune cã lumea vrea sã încerce și altceva în afarã de produsele de la sibieni, care sunt prezente în mai toate piețele bucureștene: Cu mine nu știu ce se va întâmpla pe viitor, dacã voi rãmâne sã mã ocup aici, sau sã mã întorc în corporație. Am vrut sã lucrez pentru oameni, sã interacționez direct cu ei. Trebuie rãbdare cu aceastã bãcãnie, însã sunt convins cã va prinde foarte bine. Este una dintre puținele de acest gen. Toate piețele sunt pline de sibieni, nu cã aș avea ceva cu ei. Însã oamenii mai vor sã încerce și altceva”.

Și supermarket-uile au rolul lor. Însã e mult mai sãnãtos ce vindem noi. De exemplu, a venit la un moment dat o fatã la noi. A vãzut cã smântâna are 36% grãsime. S-a speriat, a spus cã nu poate sã mãnânce așa de gras. A trebuit sã-i explic cã de fapt aia e smântâna adevãratã. Dacã nu vrei sã te îngrași, mãnâncã mai puțin, dar mai sãnãtos și fã mișcare zilnic. Nu îți cumpãra smântânã cu 0,1% grãsime care e 90% sinteticã”, a completat și Tamás.

                                              Szalonna – Slãninã (Foto: Rãzvan Bãltãrețu)

Piața e numai bunã pentru astfel de magazine tradiționale. Tamás e de pãrere cã lumea vrea sã mãnânce sãnãtos, local. Sã simtã local, dupã o vorbã a secuilor din Ardeal: Cu siguranțã cã este loc pentru bãcãnii în București. Locuitorii de aici sunt deja sãtui de magazinele mari. Vor ceva tradițional. Vor sã fie bine primiți, sã li se explice ce e cu fiecare produs în parte, sã guste înainte sã cumpere. Nu știu cum se spune exact în românã, însã în maghiarã e o vorbã: cumpãr local, mãnânc local, simt local”.

Eu mereu mã întreb. Dacã un produs e prea ieftin, sigur e ceva în neregulã cu el. Sigur s-a fãcut rabat la calitate, pentru cã nu ai de unde sã tai din costurile de producție. Noi suntem chiar ieftini, în comparație cu alți comercianți locali, alimentare sau bãcãnii. De exemplu, la noi, o pungã de pufuleți tradiționali costã 2,7 lei. De peste trei ori mai scump decât la Mega Image. Însã copiii vin și cumpãrã. Pentru cã sunt mult mai gustoși și mai calitativi”, a adãugat bãrbatul.

De ce János Bácsi?

János din tatã-n fiu, așa e în familia lui Tamás. Doar el a stricat tradiția. Așa i-a venit ideea cu Janos Bacsi. Dacã la el s-a oprit prenumele, a zis totuși sã facã ceva în privința asta: Numele vine de la cel al tatãlui meu. Și tatãl sãu înainte, și bunicul sãu. Toți erau Janos. La mine s-a oprit (râde). Însã am vrut cumva sã duc mai departe aceastã tradiție. Oamenii de la care cumpãrãm, ne-au invitat în casele lor, ne-au explicat ce produse fac. Noi îi vãzusem doar o datã – de douã ori. Așa am dezvoltat rețeaua de producãtori. Ca în familie”.

                                                 Unt de casã… (Foto: Rãzvan Bãltãrețu)

Oamenii vor vedea, dupã ce vor cumpãra, diferența dintre produsele noastre și ale altora. Decât sã stau sã le explic cã șunca mea e chiar șuncã, și cã salamul este foarte bun, îi invit sã guste. Și vor reveni cu siguranțã. Asta pot sã garantez”, au conchis cei doi bãrbați.