Şcoala Românească ,,Lucian Magdu” din Bătania (Ungaria) decorată în grad de Cavaler

Şcoala Românească ,,Lucian Magdu” din Bătania (Ungaria) decorată în grad de Cavaler

În cursul zilei de 17 februarie 2020, la sediul Ambasadei României din Budapesta, a avut loc o festivitate de decernare, iar totodată de recunoaştere a muncii depuse de către instituția Şcolii Româneşti ,,Lucian Magdu” din oraşul Bătania (Ungaria) şi a tuturor cadrelor didactice inimioase, respectiv devotate profesiei lor pentru perpetuarea limbii şi tradițiilor româneşti, a valorilor acestui popor către  viitoare generații.

În cadrul acestui eveniment festiv, şcolii româneşti din Bătania i-a fost conferit Ordinul  ,,Meritul Cultural” în grad de Cavaler de către Preşedintele României, Domnul Klaus Iohannis Werner, distincția fiind înmânată de către Doamna Sandra Pralong, Consilier de Stat în Administrația Prezidențială şi Domnul  Marius Lazurcă , Ambasador al României la Budapesta. La eveniment au  participat cadre didactice ale şcolii,  Consulul General al României la Giula,  Episcopul Bisericii Ortodoxe Române din Ungaria, Preasfinția sa Părintele Siluan, precum și diferiți invitați  care au dorit să participe la acest eveniment important pentru comunitatrea românească din Ungaria.

De asemenea, în cadrul acestei festivități a mai fost decorată şi Şcoala Bilingvă de Naționalitate Română din localitatea Micherechi cu Ordinul ,,Meritul Cultural” în grad de Ofițer, distincție înmânată Doamnei Director Ana Ruja, precum şi altor două cadre didactice care lucrează ca profesori misionari la această instituție de învățământ.

Este deosebit de important să menționăm că primele atestări de predare a limbii române în Bătania datează din anul 1793, când limba română a fost predată în cadrul şcolii sârbeşti la a cărei ridicare au participat şi românii colonizați de la acea vreme, astfel prima şcoala confesională românească a funcționat doar din anul 1874, având mai multe perioade de inactivitate datorită lipsei de pedagogi. Actuala clădire unde funcționează şi la momentul actual şcoala românească, a fost finalizată la sfârşitul lunii august a anului 2008. Începând de la 1 iulie 2011 aceasta funcționează sub administrația Autoguvernării pe Țară a Românilor din Ungaria.

Şcoala Românească ,,Lucian Magdu” din Bătania s-a remarcat de-a lungul timpului prin numeroasele activități culturale şi tradiționale româneşti, precum şi prin diversele metode inovative aplicate de către cadrele didactice ale acestei şcoli în scopul menținerii caracterului şi valorilor româneşti pe aceste meleaguri ale Ungariei.

Alături de aceste lucruri, se mai adaugă şi o administrație eficientă materializată prin  câştigarea, respectiv aplicarea diverselor proiecte naționale şi transfrontaliere la care un rol important l-a avut direcțiunea şcolii, precum şi administrația A.Ț.R.U (Autoguvernarea pe țară a Romănilor din Ungaria). Trebuie menționat că în anul 2017, instituția a primit titlul de ,,Instituție de Bază” pentru o perioadă de 3 ani, fiind unul dintre titlurile cele mai înalte pe care le poate primi o instituție de învățământ de bază.

Când am fost elev acolo mereu m-am simțit ca acasă, chiar îți era drag să mergi la şcoală având nişte profesori care mereu te ajutau când aveai nevoie. Îmi amintesc cu drag prima dată când am intrat în clasă, eram singura şi ultima cu un efectiv de 5 elevi, având-o dirigintă pe Doamna  Profesor Ibolya , de română și maghiară, originară din Micherechi.

Doar doi dintre noi nu ştiam deloc maghiară şi mereu venea cu ,,cartea verde”, aşa îi spuneam, din care în fiecare oră de literatură învățam câte puțin. A stat inclusiv peste program, doar ca să ne învețe maghiara, iar mereu ne  spunea: ,,Vă va fi mai uşor pe viitor” și a avut dreptate, iar  pentru aceasta  o admir şi până în ziua de azi. Îmi mai amintesc și de orele de limba şi literatura română, când Doamna Director Julia ne punea să învățăm ,,Miorița”:  nu am să o uit niciodată, mereu găsea ritmul perfect cum să ne împace pe toți, de multe ori prin joc, fără să realizăm învățam ceva.

Recunosc, nu eram cel mai bun la recitat poezii, dar mi-au plăcut orele de română. Eram stinulați să cântăm, mai ales de Doamna Zsófi, iubitoare de folclor românesc care mereu ne îndruma să încercăm, să recităm bilingv sau încrucişat, îndeosebi în cadrul unor evenimente comemorative, festive, să dansăm pe ritm popular, în port tradițional (eu din păcate, nu am vrut) – mereu era ceva activitate în şcoală.

De multe ori, ieşeam afară pe terasa din spatele şcolii la lecții, mai ales vara. În această şcoală, m-am indrăgostit de istorie datorită  modului în care ne explica Doamna  Magdi istoria Ungariei, cu videoclipuri , de geografie având un profesor,  precum Domnul  Miklós care a călătorit prin multe colțuri ale lumii şi de la care mereu ascultam cu pasiune aventurile sale, cu gândul că o dată voi face la fel.

Matematica nu a fost atu-ul meu, dar datorită Domnului Daniel, parcă devenea mai colorată, iar  biologia nici nu se punea problema să un îmi placă, mereu fiind fascinat de lumea vie şi natura ce ne înconjoară. Informatica şi educația fizică erau poate materiile care în mintea mea mi se băteau mereu cap în cap. Mereu alergam câte 2 ture în jurul şcolii, alteori făceam gimnastică, ne urcam pe frânghie, jucam fotbal, în schimb la informatică, mai mult jonglam cu cunoştințele, mai ales, când ne punea Domnul Miki la treabă.          

Nu am fost un iubitor al ştiințelor exacte sau al desenului, dar am avut nişte profesori de excepție, care chiar dacă vedeau că nu mă descurc, mă stimulau să   ajung cu problema la capăt. Cea mai mare mirare a mea a fost mai ales, când am terminat studiile şcolii generale şi am realizat că ştiu mai bine maghiară decât engleză, limbă ce o învățam din grădiniță, dar eu fiind căpos nu am ascultat de Doamna  Klara când îmi explica, lucru ce doar ulterior l-am realizat.

Şcoala Românească din Bătania a fost locul unde m-am simțit cu adevărat copil, am învățat multe lucruri noi de la nişte persoane minunate care au pus mereu accentul pe copil în scopul dezvoltării sale ca şi persoană, chiar dacă de multe au ieşit din atribuțiile lor de pedagogi. Am fost asemenea unei familii mari care de la an la an tot creşte, ajungând ca azi peste o sută de suflete să-i calce pragul în fiecare dimineață.

 

 Sincere felicitări tuturor cadrelor didactice, a conducerii şcolii şi  tuturor persoanelor care fac din această şcoală şi din oraşul Bătania un loc unde  poți să afirmi cu mândrie că eşti român.

Jos pălăria!

Leave a Reply

Your email address will not be published.