Sania de Paște trasã de udãtori – un obicei arhaic de fertilitate în Secuime
Sania de Paște trasã de udãtori – un obicei arhaic de fertilitate în Secuime

În Surcea (Szörcse) și Tamașfalãu (Székelytamásfalva), în comitatul istoric Orbaiszék din județul Covasna, existã o tradiție de Paște unicã, în opinia etnografilor aceasta provine din cultul arhaic al fertilitãții. În a doua zi de Paște udãtorii îmbrãcați în port popular tradițional merg din casã în casã unde locuiesc fete de mãritat, dar nu așa, pur și simplu, cum se obișnuiește și în alte localitãți, ci târând dupã ei o sanie care în alte situații este trasã de cai.

A fost o perioadã în ultimii ani ai erei comunismului când tradiția a fost întreruptã și apoi a mai trecut câtva timp pânã s-a format o nouã generație care s-a organizat și a continuat vechiul obicei. Se pare cã s-a înrãdãcinat din nou, fiindcã în ultima vreme se ține anual. și anul aceasta în ciuda vremii nefavorabile, ploua, vântul Nemira pãtrundea pânã în oase, totuși tinerii nu s-au dat bãtuți, la fel localnicii mai în vârstã care au așteptat cu porțile deschise ca sã poatã intra tot alaiul sãrbãtoresc însoțit de fanfarã, cântece și flãcãi care pocneau cu biciul.

Procesiunea a început în ambele sate din fața bisericii, dupã slujbã, unde era deja pregãtitã sania special fãcutã pentru drumuri forestiere, una deloc ușoarã pentru a fi tractatã de oameni pe un drum fãrã zãpadã, împodobitã frumos și acoperitã cu crengi de brad, între care era ascuns așa numitul țigan, adicã o persoanã care s-a oferit sã ducã greul sãrbãtorii și sã fie udat de mai multe ori cu gãleți pline de apã.

Sania era trasã de grupuri a patru rânduri de fete și bãieți care au intrat în curțile sãtenilor, unde bãieții au udat fetele și femeile cu parfum, iar cei vizați la rândul lor au turnat câte o gãleatã de apã peste crengile de brad. Dupã udatul reciproc au încins un dans în curte și au fost serviți de gazde cu prãjituri și bãuturã.

Bãtrânii povestesc cã în tinerețea lor doar bãieții trãgeau sania, obicei care în satul învecinat Tãmașfalãu se pãstreazã la fel și acum. Ca un gest simbolic, cu aceastã ocazie tinerii au mers și în cimitir pentru a se reculege la mormântul „sãniușarilor” de altãdatã.