Sãgețile ungurilor
Sãgețile ungurilor

La cofetãria A Capella m-am repezit la înghețata Magyarok Nyila, adicã Sãgeata Maghiarilor. Nu am regretat: e o înghețatã cu totul deosebitã, din lapte, unt, castane și miere de salcâm. Cofetarul care a nãscocit-o i-a pus numele Sãgeata Ungurilor fiindcã toate ingredientele pe care le folosește sunt exclusiv din Ungaria. Înghețata nu are nici gust istoric, nici gust politic, ci un gust foarte plãcut, interesant, fin, cu greu îți dai seama ce arome se întrepãtrund, deși toate se simt cunoscute.

     

Faptul cã popoarele creștine din vestul Europei ar fi spus în rugãciunile lor „De sagittis Ungarorum libera nos Domine!” ”Apãrã-ne de sãgețile ungurilor, Doamne!” – „A magyarok nyilaitól szabadíts meg, Uram!”, în acestã formã s-ar putea sã fie o legendã urbanã.

Pe ultima paginã a unui codex din secolul al IX-lea, pãstrat în arhiva episcopalã din Modena, existã textul unei rugãciuni (numitã și Imnul de la Modena) concepute în urma incursiunii devastatoare a maghiarilor asupra Italiei, din anii 889-900. Dar textul latin din acest codex e un pic altfel: Ab Ungerorum nos defendas iaculis.

Am citit cã exclamția „De sagittis Ungarorum libera nos Domine!” se regãsește într-un discurs al lui Kossuth Lajos. Și cã poate el e cel de la care a pornit aceastã legendã urbanã despre sãgețile ungurilor. În orice caz, cofetãria

A Capella e la doi pași de clãdirea în care, la 14 iulie 1849, Kossuth și Bãlcescu semnau, prea târziu, proiectul de pacificare Romano-Ungarã.