Rusalii la șumuleu

Rusalii la șumuleu

În sâmbãta rusaliilor dupã calendarul apusean se adunã zeci de mii de credincioși catolici la basilica din șumuleu, sã se închine la statuia fãcãtoare de minuni a Maicii Domnului. Pelerinajul se repetã an de an din 1567 – atunci, conform legendei secuii catolici din Ciuc și Gheorgheni a repurtat o victorie asupra trupelor principelui Transilvaniei trecut la protestantism, János Zsigmond, care a vrut ca și populație de aici sã treacã la noua credințã, și a venit cu trupe dinspre Odorhei spre Ciuc.

Bãtãlia a avut loc pe culmea Tolvajos din Munții Harghita, loc marcat astãzi cu trei cruci uriașe din lemn. Apãrãtorii credinței au fost conduși la luptã și la victorie de cãtre preotul István din Gyergyóalfalu (astãzi poartã numele oficial de Joseni). Dupã ce au înfrânt oastea principelui, s-au dus la biserica din șumuleu sã se închine la Statuia Maicii Domnului, și au fãgãduit ca în fiecare sâmbãtã a rusaliilor sã facã pelerinaj la acest loc sfânt.

șumuleu a primit statutul de loc de pelerinaj încã din anul 1444 de la Papa Eugen al IV-lea, pentru a-i ajuta pe cãlugãrii franciscani de aici în demersul lor de a construi o nouã bisericã în locul în care cultul Sfintei Fecioare adunã laolaltã în mod constant credincioșii din localitãțile din împrejurime. Istoricii susțin, cã acest cult al Fecioarei rezidã în vechea credințã dinainte de creștinism a maghiarilor, multe elemente din cultul zeiței Lunii fiind atribuie Sfintei Fecioare.

Cert este cã an de an se adunã zeci de mii de credincios în sâmbãta rusaliilor, pentru a se închina în fața statuii Maicii Domnului, locul de pelerinaj de la șumuleu – astãzi a suburbie a municipiului Miercurea Ciuc – fiind cel mai mare loc de pelerinaj catolic maghiar din Bazinul Carpatic.

Catolicii din Moldova – pânã nu de mult vorbitori de limbã maghiarã – precum și credincioșii din localitãțile aflate la cîte zeci de kilometrii au venit pe jos la șumului, încolonați sub steaguri bisericești, conduși de preoți ca sã participe la pelerinaj. În drumul lor lung de câteva zile spre locul sacru au poposit pe la oamenii din satele prin care au trecut.

Domnitorii Moldovei au donat comunitãții din șumulei întinse pãduri, ca din veniturile realizate din exploatarea lor sã primeascã pelerinii din Moldova.

În anii comunismului autoritãțile au încercat totul ca sã diminueze masa mare de pelegrini, de exemplu au organizat o mare manifestare cîmpeneascã sub numele de Primãvara Harghiteanã în cealaltã parte a orașului Miercurea Ciuc, la Jogodin-Bãi. (Astãzi, pe scena construitã pentru ai atrage pe oameni de la cele sfinte la ateism, este o micã capelã, unde se adunã sãptãmânal oamenii locului pentru a participa la slujba de duminicã.) Totodatã au interzis procesiunile în jurul bisericii și la cele trei capele aflate pe untele din apropierea basilicii.

Cu toate greutãțile create de autoritãți, anual s-au adunat zeci de mii de pelerini la procesiunea din sâmbãta rusaliilor. Dupã 1990 numãrul lor a crescut vertiginos, ajungînd și la 200 de mii de participanți. Interesant cã în presa românã numãrul pelerinilor este prezentat ca fiind de câteva mii – încercînd sã bagatelizeze evenimentul –, în presa maghiarã de câteva sute de mii.

Din anul 1993 slujba se oficiazã la altarul edificat în șaua dintre cele douã culmi a muntelui șumuleu. Pelerinii vin sub steaguri, conduși de preoți, ocupãnd în mare ordine locul desemnat lor de cãtre organizatori. Procesiunea pornește de la basilicã: labarumul (steagul locului sfânt) este purtat de cãtre cei mai buni elevi ai Liceului Romano Catolic din localitate, labarumul fiind urmat de înaltele fețe bisericești, preoți, cãlugãri, reprezentanții diferitelor ordine cavalerești și pelerinii din Joseni – în amintirea victoriei din 1567.

  

Cînd procesiunea ajunge la locul slujbei, se oficiazã liturghia. În fiecare an cãlugãrii franciscani și arhiepiscopul de Alba Iulia invitã un înalt ierarh sau preot cu o personalitate carismaticã sã oficieze liturghia și sã ținã predica – aceastã personalitate fiind singurul invitat al evenimentului, restul participanților fiind toți simpli pelerini.

Marea de credincioși de la șumuleu este dovada vie a credinței, al sentimentului de apartenențã la o comunitate.