România-Ungaria: „meciul” pe educație
România-Ungaria: „meciul” pe educație 

Nu știu dacӑ „meciul” ӑsta e tur-retur, sau se joacӑ numai la noi. Pentru intrarea în miezul problemei, citez câteva rânduri din www.corbiialbi.ro .

„Pe malul stâng al Crișului nefiind nici o școalã maghiarã, ungurii din Oradea au solicitat primãriei aprobarea înființãrii unei școli ungurești, botezatã dupã Regele Sigismund de Luxemburg. Clasele maghiare ar fi fost adunate din mai multe școli mixte. Cererea a fost semnatã de Asociația Pedagogilor Maghiari din România – forul cel mai competent în tematica învãțãmântului în limba maghiarã – și Bisericile Maghiare, alãturi de UDMR. Cererea nu a fost acceptatã, evocându-se o sumedenie de motive, dintre care cea mai zgomotoasã era ”teama de segregare”. Preluarea secțiilor maghiare din instituțiile școlare Dimitrie Cantemir, Nicolae Bãlcescu, Lucreția Suciu și Ioan Slavici cu scopul de a înființa din acestea o școalã cu predare în limba maghiarã de sine stãtãtoare ar fi fost o rezolvare pentru copiii maghiari din partea stângã a Crișului Repede”. 

… și de aici au apӑrut controversele, luӑrile de poziție, suspinele, indignӑrile, resemnӑrile, injuriile, trimiterea în Ungaria (…”Mergeți în Ungaria și faceți-vã acolo clase deștepților… Postat 08 Noiembrie 2018, 22:51 de firtatraian”).

Doamnelor, domnișoarelor, domnilor, ………sӑ încercӑm sӑ gândim cu mintea (cât mai) limpede. 

1. Nu știu cum (strӑ)mutarea copiilor care învațӑ în limba maghiarӑ din mai multe școli din Oradea într-una singurӑ cu predare doar în maghiarӑ ar fi fost o rezolvare. Despre ce rezolvare e vorba? Înțeleg cӑ și acum, în școlile orӑdene copiii maghiari pot învӑța în limba lor maternӑ. 

2. Dacӑ se separӑ de la vârsta copilӑriei sau a adolescenței românii de unguri, înseamnӑ câ trebuie sӑ ne pregӑtim de un „meci” între cele douӑ etnii pentru cel puțin încӑ o generație de-acum încolo.

Nu credeți, stimați cititori… cӑ e mai bine ca Ildikó din clasa a VI-a și Vasile din clasa a VIII-a sӑ comunice în pauzӑ, sӑ-și împrumute un creion, un pix și apoi sӑ meargӑ fiecare la clasa lui, fiecare în universul sӑu educațional, cu limba sa maternӑ ca limbӑ de predare? Când se pot forma cele mai sincere prietenii, dacӑ nu în perioada școlarӑ? A zis cineva cӑ e obligatorie limba românӑ la toate clasele școlilor orӑdene? Dacӑ pânӑ acum s-au putut înțelege copiii din cele douӑ etnii, de ce vor neapӑrat oamenii mari sӑ-i despartӑ? Doar pentru a justifica activitatea desfӑșuratӑ de „Asociația Pedagogilor Maghiari din România – forul cel mai competent în tematica învãțãmântului în limba maghiarã – și Bisericile Maghiare, alãturi de UDMR” ?

3. La școlile menționate nu se poate pune și (câte) un director maghiar? Cui stricӑ dacӑ pedagogii aparținând celor douӑ naționalitӑți ar împӑrți aceeași cancelarie? 

4. Asociația „Corbii albi”, prin bibliotecile sale cu scriitori români și maghiari, face eforturi demne de toatӑ aprecierea pentru a ne cunoaște mai bine unii altora o parte din culturӑ și – de ce nu? – pe noi înșine. Sӑ nu uitӑm cӑ suntem cu toții oameni care au aceleși aspirații, necazuri și bucurii, lacrimi de fericire sau de întristare, care doresc sӑ trӑiascӑ în bunӑ armonie cu cei de lângӑ noi. Atunci de ce vrei sӑ încurajezi separarea copiilor unora de copiii altora, stimatӑ Asociație „Corbii albi”, asociație din care – cu mândrie spun asta! – fac și eu parte?

5. „Prietenia este o limbã pe care surzii o aud și orbii o pot citi”- spunea Mark Twain. Nu credeți cӑ un loc bun pentru a o întâlni e curtea școlii?