Revoluţia comună, româno-maghiară din 1989

Revoluţia comună, româno-maghiară din 1989

Sentimentul de fraternitate româno-maghiară, de soartă comună, de prietenie şi solidaritate a fost cel mai pregnant pentru mine în acele zile de decembrie 1989.

Aveam 14 ani, îmi amintesc unde am fost şi ce am făcut când în seara zilei de 21 decembrie, apelul şi sloganurile revoluţionarilor răsunau în tot cartierul Mănăştur. Iar mai apoi rafalele. Părinţii nu m-au lăsat să ies din casă. Dar dacă nimeni nu ieşea?!

Nu conta deloc dacă eşti român sau maghiar: toţi trăiam în mizerie şi lipsă totală de libertate, iar acum ÎMPREUNĂ am înfăptuit REVOLUŢIA. Politicul nu pusese încă stăpânire pe gândirea noastră, învrăjbirea nu ne-a cuprins sufletele, László Tőkés, preotul reformat de la care a pornit Revoluţia Română, era EROUL NOSTRU COMUN. Eroul din Timişoara.

Şi românii l-au apărat pe László Tőkés în decembrie 1989, atunci când Miliţia şi Securitatea l-a persecutat (Foto: Facebook)

Printre martirii revoluţiei din Cluj erau şi mulţi maghiari, şi pe ei i-am comemorat, într-un fel sau altul, în fiecare an sau în centrul oraşului sau în Cimitirul Eroilor. Separat de politicieni. Şi acum, la 30 de ani de la acele evenimente tragice, să mergem cu o lumânare în Piaţa Libertăţii (azi Unirii) din Cluj/Kolozsvár/Klausenburg!

Dezideratele erau comune: libertate şi trai mai bun, voinţa comună a românilor şi maghiarilor din Transilvania. Pe unde călcăm azi în Piaţa Libertăţii din Cluj, în decembrie 1989 au fost morţi şi răniţi. Poate jertfa lor apropie maghiarii şi românii. Măcar acum, la ceas aniversar!

Două întrebări apolitice, sper nu retorice, care dor: de ce nu a rămas numele pieţei centrale din Cluj, Piaţa Libertăţii? De ce studenţii de la teatru împreună cu Fundaţia AltArt nu organizează reconstituirea artistică a momentelor tragice petrecute în centrul Clujului în decembrie 1989 prin acel performance unicat ca şi în 2014?