Revelația între secui a lui Heinrich Böll, un caporal cu premiul Nobel
Revelația între secui a lui Heinrich Böll, un caporal cu premiul Nobel 

Când în vara anului 1944 caporalul german Heinrich Böll a fost rãnit pe spate la zece kilometri de Iași, nimeni nu a crezut, cã acest tânãr va deveni unul dintre cei mai cunoscuți scriitori al literaturii postbelice germane, laureat pentru romanul Fotografie de grup cu doamnã cu premiul Nobel pentru literaturã.

Din Iași tânãrul rãnit a fost transportat cu trenul rãniților la Sfântu Gheorghe, oraș care a devenit în perioada 1940-1944 iarãși parte a Ungariei istorice.

Impresiile sale despre ”spitalizare” în Sfântu Gheorghe, Debrecen și Szentes sunt oglindite în primul sãu roman greu, cu titlul Unde ai fost, Adam? Marele roman Fotografie de grup cu doamnã a apãrut mult mai târziu, când amintirile spitalizãrilor maghiare au pierdut din claritate.

Existã totuși chiar și în Fotografie de grup cu doamnã trimiteri molcome spre acel mic oraș maghiar, unde el s-a reîntîlnit cu viața civilã normalã, fãrã bubuituri și grenade.

10 zile a stat Heinrich Böll în Sfântu Gheorghe primind îngrijiri medicale, fapt despre care în scrisorile sale nu scrie cu mare entuziasm.
– Nu o sã uit frumosul parc din Sfântu Gheorghe, nu o sã uit plimbãrile mele între civili, de care puteam sã mã bucur zilnic în perioada de învoire de la spitalul militar, între orele 14-19. Vizitam des un brutar sas din oraș, unde am bãut ceai și cafea, discutând îndelung cu familia lui – scrie Heinrich Böll într-o scrisoare trimisã familiei din Sfântu Gheorghe.

Monografiștii scriitorului menționeazã un caz interesant care s-a petrecut în acest orãșel. Aici, în spital – sau la brutarul Krausz Eugen, pe strada Körösi Csoma Sándor nr. 20, unde avea acesta brutãria – Heinrich Böll s-a întâlnit cu o persoanã care i-a povestit despre socialism și soarta, respectiv rolul muncitorimii în crearea unei lumi noi, postbelice.

Ajungând mai departe cu spitalul mobil, în orașul Szentes din Ungaria, scrisorile lui Heinrich devin tot mai revoluționare, observând îndelung munca de toate zilele a muncitorilor. Monografiștii cred, cã aceastã transformare – revelație – a tânãrului caporal german într-un intelectual cu idei revoluționare a fost datoritã unei persoane din Sfântu Gheorghe, mai mult ca sigur un camarad german rãnit și el pe frontul de la Iași.
Sau datoritã familiei brutarului Krausz de pe strada Körösi Csoma Sándor?

Cei care citesc încet, în liniște, lungul roman Fotografie de grup cu doamnã vor observa, cã lunga descriere a muncii depuse de proletariatul de atunci i-a rãmas și mai târziu în centrul atenției. La Sfântu Gheorghe este o brutãrie cu oameni muncitori, în Fotografie de grup cu doamnã e un atelier de fãcut coroane, ca și spațiu central al acțiunii.