Răzvan Lupescu: Se supără mulți că maghiarii nu se consideră români…

Cam știm toți ce trebuie făcut vizavi de îmbunătățirea relațiile româno-maghiare, dar mai greu cu pusul în practică; și nu mă refer doar la legi ci mai ales la mentalități. Știm cum trebuie să ne comportăm dar când suntem puși față în față, de multe ori uităm de toate și ne dăm drumul la gură fără să mai gândim.

Suntem diferiți. Maghiarii au cultura lor, limba lor, tradițiile lor și credințele lor. Românii pe ale lor. Se supără mulți că maghiarii nu se consideră români. Ei sunt mândri că sunt maghiari și că Ungaria e patria lor mamă.

Vai de mine dar cum un cetățean român să considere alt stat ca patria lui de suflet? Păi foarte bine, e tot așa cum romanul din Ucraina sau Serbia, consideră România patria lui mamă și tricolorul simbolul lui.

Atunci de ce sărim când maghiarul consideră Ungaria mama lui și drapelul maghiar simbolul ce-l reprezintă? E trădare de țară? Nici vorba. Românii ce flutură drapelele lor prin Ucraina, Serbia, Ungaria, sunt trădători față de statele acelea? Nu.

Așa cum spunea colegul Csaba Szabó, ne limităm doar la lucruri mărunte.

Iată că János și Ion se înțeleg bine. Merg și beau împreună, lucrează și se ajută la nevoie, mănâncă și se bucură împreună. E bine, dar e nevoie de mai mult. Nu asta e esențialul.

Esențialul e statul, autoritățile statului. Omul de rând se înțelege bine cu vecinul de altă etnie, statul are probleme.

Problemele sunt limba ce trebuie să poată fi folosită în administrație și acte oficiale, tradițiile și cultura minorităților ce trebuie protejate de stat.

De multe ori vorbim de puncte comune aici. Vorbim de ce ne unește, ne legăm de ele pentru a crea o punte între noi. E greu după ce timp de 100 de ani s-a tot încercat și se încearcă și azi asimilarea minorităților. Nu prea mai are încredere un minoritar când majoritarul îi vorbește de puncte comune. El automat se gândește că vei să-l asimilezi.

Punctele comune nici nu ar trebui să însemne ca minoritarul să renunțe la indentitatea lui și să devină ca majoritarul.

Dialogul nu trebuie să dispară. Un dialog real nu doar unul bazat pe lucruri neutre pentru cele două etnii. Dialogul real trebuie să aducă în prim plan tocmai problemele ce ne despart, ce ne situează încă pe poziții opuse.

Ar trebui să fim toți în aceeași barcă. Barca noastră e Transilvania, iar Transilvania se află în România. Asta e o altă problema însă.

Ca să fim în aceeași barcă, trebuie mai întâi ca toți să fie priviți în mod egal, cu drepturi egale, fără discriminări

Leave a Reply

Your email address will not be published.