Rãzvan Lupescu: Nouã români pleacã pe orã  din România.
Rãzvan Lupescu:  Nouã români pleacã pe orã  din România.

Observ o mare bucurie în cercul celor ce l-au detestat, toți marii naționaliști, cei ce se bat cu pumnul în piept cã-s patrioți și iubesc România și doar România desigur, se bucurã cã Remus a plecat

Din pãcate aceastã bucurie primitivã, a elevului obraznic ce se bucurã cã iar n-a venit profesorul la ore, ne-a dus unde suntem azi

Nouã români pleacã pe ora definitiv din România.

De-a lungul timpului n-am știut sã ne ținem valorile aproape, sã le încurajãm în ceea ce fãceau.

Mai târziu ne pare rãu și devenim ipocriți ridicându-i pe un piedestal destul de grețos, pe cei ce au realizat ceva și desigur bãtându-ne cu pumnii în piept cã-s mari români, uitând cã tot noi i-am alungat din țarã. 

Remus Cernea e nenea ãla ce dorea sã-i considere pe delfini persoane non umane, ce milita pentru drepturile minoritãților sexuale, era vegan și câte și mai câte lucruri de neacceptat pentru poporul român pur si ”tradițional”. 

O paginã ce-și spune ”de culturã” ba și ”a vieții” pe deasupra, jubileaza cã Remus Cernea a plecat. 

Pãstrând proporțiile însã, ideea e aceeași, sã ne amintim ce pãțea Brâncuși pe ulițele satelor din România. 
       
Era la fel luat în râs, i se spunea cã se ține de prostii, cã ce face el n-are niciun sens și nici frumos nu este.
Sã ne amintim de nenea Iancu?*

”Pentru nimic în lume n-aș pãrãsi acest colț de viațã strãinã (Berlin) pentru a mã reîntoarce în patrie. Sã mai vãd ceea ce am vãzut, sã mai sufãr ceea ce am suferit, aceleași mutre, aceleași fosile cari conduc viața publicã, otrãvindu-te numai cu privirile lor stupide și bãnuitoare. Nu, dragul meu, nu. M-am exilat și atâta tot. Aerul de aicea îmi priește, sunt mulțumit cu ai mei și n-am ce cãuta într-o țarã unde lingușirea și hoția sunt virtuți, iarã munca și talentul, viții demne de compãtimit”

Nici nu mai vorbesc de medicii ce pleacã, de inginerii ce ne pãrãsesc țarã. Între timp mor oamenii cu zile în spitale pentru cã nu mai sunt medici buni, se dãrâmã podurile si drumurile se surpa de noi, pentru cã cei ce ar putea sã le consolideze sau sa le proiecteze corect au plecat și ei; avem inundații pentru cã cei ce ar putea gândi un sistem de baraje iar au plecat. 

Dorim însã o lege a anti-românismului și sã-i bãgãm la închisoare pe toți cei ce ne criticã.

Doar locuri avem acum, i-am eliberat pe toți criminalii, violatorii și pungașii. Trãiau în niște condiții inumane sãracii.
*Ion Luca Caragiale scria lui Vlahuțã