Proiectul de miculași al studenților maghiari din Cluj-Napoca
Sã te gãsești între miile de studenți maghiari care învațã la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca este deopotrivã onorant, util, determinant și distractiv. Multiculturalitatea pronunțatã a orașului își pune puternic amprenta și pe studenții care studiazã la secția maghiarã, și care sosesc din toatã zonele locuite de maghiari ale Transilvaniei.

Așa cum se spunea pe vremuri cã stagiul militar te face bãrbat matur, așa circulã azi vorba în Ardeal, cã acei care nu au cunoscut viața maghiarã de student la Cluj, înțeleg mai greu sinergiile provenite din mediul multietnic, modern, dominat de creativitate și cooperare interculturalã.
                                                                            ***
Orașul Cluj-Napoca s-a obișnuit cu forfota studențeascã, și cu comportamentul specific al studenților veniți din orãșele secuiești, care – probabil sub presiunea dulce a libertãții și a vieții cu aspect occidental – vorbesc de douã ori mai tare pe mijloacele de transport, decât studenții maghiari și români. (Cãlãtorii care cunosc limba maghiarã primesc astfel – involuntar – informații aprofundate despre soarta acestor studenți, despre chirie, prietenii, certuri amoroase, mersul autobuzelor spre ținutul Secuiesc, colete poștale care sosesc greu, despre tanti Marika și nenea Gyuri, și tot felul de lucruri, care dacã ar fi spuse la telefon cu o voce discretã, ar rãmâne informații juvenile superdiscrete).

Desigur nu aceastã nuanțã „vociferat-simpaticã” dã fundalul pitoresc al vieții studențești maghiare din Cluj-Napoca, ci compexitatea evenimentelor la care participã – ca spectatori sau organizatori.

Miile de studenți maghiari se autoorganizeazã exemplar, dând dovadã de un spirit de autogospodãrire de tip central-european.

Coordonați de Asociația Studenților Maghiari din Cluj (KMDSZ) tinerii maghiari își organizeazã Zilele KMDSZ, ce se deruleazã pe parcursul a mai multe zile, pe parcursul cãrora se desfãșoarã zeci de concursuri pe diferite teme, întreceri interactive și multe, multe concerte.

Echipele care se vor întrece se adunã în centrul istoric al Clujului, de unde pornesc în coloane lungi spre pãdurea Hoia, unde au loc majoritatea evenimentelor distractive.

Pornirea lor din centrul istoric, formarea coloanei KMDSZ și mãrșãluirea veselã pe strãzile Clujului este primitã cu zâmbete de trecãtori – români și maghiari.

 

Iarna activitãțile KMDSZ primesc și o nuanțã social-caritativã, asociația rulând – printre altele – și proiectul „Moș Nicolae gratuit pentru copii”, sau cum se spune mai ardelenește: „Proiectul Miculaș”.

Coordonatorul proiectului, studentul de la Sapientia (Universitatea Maghiarã din Transilvania) Andacs Zsolt a fost invitat în aceste zile în studioul TVR Cluj, în emisiunea Erdélyi Figyelõ (Observator Transilvan). El a fost acompaniat de „un crampus” – „ajunctul” lui Moș Nicolae – , având numele de Székely Kinga, studentã de anul I la UBB.

– Coordenez șase miculași (Mikulás=Moș Nicolae) și opt crampuși – mãrturisea „șeful miculașilor” –, și nu am treabã ușoarã. Numai pe ziua de azi avem 23 de cereri, de a ne prezenta îmbrãcați în costum clasic de miculaș la școli, grãdinițe, case particulare, familii, ba chiar și la un bazin de înot. Pãrinții dau telefoane la centrul de miculași, adicã secretariatul Asociației Studenților Maghiari din Cluj-Napoca și descriu unde trebuie sã trimitem miculași și care este coreografia.

În unele locuri munca noastrã voluntarã este mai simplã, adicã predãm cadourile primite în tainã de la pãrinți, și povestim cu micii admiratori, și ascultãm poveștile lor. E mult mai greu însã când nimerim în familii, unde copii mici sunt așa de emoționați de sosirea noastrã, cã „prestarea” primește și o laturã socio-pedagogica. Copii se deschid, ne spun tot felul de lucruri, având încredere totalã în noi – explica Andacs Zsolt în cursul emisiunii în direct.

– Zsolt coordeneazã acțiunea, urmãrind atent pe harta interactivã, unde sunt miculașii sãi – explica „adjunctul” Székely Kinga. – De multe ori suntem în pragul panicii, deoarece se întâmplã destul de des, ca pãrinții sã dea incorect adresa sau numãrul de telefon, și astfel „centrul” trebuie sã facã „cercetãri rapide” pe hãrți, Google, Romtelecom, Pagini Albe, sã rezolve situația. Pentru mine punctul catartic este întotdeauna momentul când copiii încep sã recite și sã cânte. În aceste momente simt bucurie și o anumitã anxietate specificã deopotrivã, deoarece îmi dau seama, cã aceastã activitate aparent veselã și fãrã aspecte prea serioase poate fi pentru unii copii evenimentul vieții. Eu și acum țin minte, cum strigam, când am observat cadourile în cizme… – povestea Kinga.
                                                                   ***
Sinergiile date de confluențele interetnice, iatã, își aratã forța creatore. Dupã anii de studiu la Cluj, pe lângã maturizare, tineretul devine deschis și la problemele psihosociale ale comunitãților. Proiectul de miculași a Organizației Studenților Maghiari din Cluj-Napoca este un bun exemplu pentru a exemplifica forța creativã a acelor tineri, care își formezã profilul maturitãții într-un mediu lipsit de urã, și dominatã de deschidere spre acea Europa, despre care foarte mulți doar vorbesc, fãrã sã-i înțeleagã esența, și mai ales mesajul ei.