Programe patriotice pentru societatea românã – propuse de maghiari
Programe patriotice pentru societatea românã – propuse de maghiari

În România este tot mai frecventã conceperea patriotismului ca o simplã formã de manifestare a urii îndreptate împotriva unei alte națiuni sau etnii. Sã nu uitãm însã, cã în concepția modernã patriotismul se manifestã în primul și primul rând prin fapte și proiecte care înlesnesc dezvoltarea regiunii tale – planuri și fapte care sunt de folos națiunii tale. A fi patriot pragmatic înseamnã muncã și nu urã. Prezint în continuare trei proiecte maghiare care ar putea fi aplicate și în cazul societãții române, dirijând poate multe energii antimaghiare patriotarde spre fapte într-adevãr patriotice.

1.Programul Petõfi Sándor este finanțat integral de Guvernul Ungariei și s-a înființat pentru sprijinirea comunitãților maghiare rãmase în afara granițelor Ungariei în momentul trasãrii noilor granițe de dupã rãzboaiele mondiale. În cadrul acestui program se selecteazã prin concurs 50 de voluntari (tineri) maghiari din întreaga lume – voluntari care au afinitãți fațã de conceptul de strategie naționalã (buni organizatori, luptãtori civici, voluntari sociali, îndrãgostiții culturii aplicate, patrioți în sensul bun al cuvântului) –, care, dupã ce au urmat un curs de manegement al comunitãților risipite din exteriorul Ungariei de azi, sunt trimiși în diferite localitãți din Bazinul Carpatic, sã organizeze activitãți culturale în limba maghiarã.



        Copii maghiari din Transcarpatia la orã de culturã maghiarã – Program Petõfi

Cei 50 de voluntari sunt obligați sã petreacã cel puțin 9 luni în regiunea trimisã, realizându-și fiecare programul prin metode proprii, cu scopul sprijinirii morale a comunitãții respective. Cu alte cuvinte: ei țin în viațã flacãra conștiinței naționale maghiare în zone unde asimilarea și-a fãcut cuvântul. Activitãți de bazã sunt: cursuri de limba maghiarã pentru cei care și-au uitat limba, activitãți pentru preșcolari în limba maghiarã, dansuri ungurești pentru copii și tineret, cursuri despre istoria maghiarilor și despre Ungaria, etc.

Bursierii au un mentor local sau central – evitând astfel eventualele probleme iscate din necunoștința unor realitãți locale.Bursa lunarã este de 500 000 de Ft., din care voluntarul trebuie sã-și acopere cheltuielile de trai precum bugetul legat de cursurile respectiv activitãțile sale programate.
(Programul Kõrösi Csoma Sándor seamãnã cu Petõfi, este finanțat integral tot de Guvernul Ungariei și s-a înființat pentru sprijinirea comunitãților maghiare din Occident, adicã diaspora maghiarã).

2.Programul Határtalanul („Fãrã granițe”) este finanțat integral de Guvernul Ungariei.

La 18 octombrie 2010, Parlamentul Ungariei a pus bazele conceptului noii solidaritãți „eu-moderne” panmaghiare. În aceastã zi s-a adoptat hotãrârea conform cãreia excursiile organizate pentru elevi în regiunile locuite de maghiarii care trãiesc „în regim” minoritar în țãrile vecine ale Ungariei vor fi subvenționate integral de stat.

     Elevii Liceului din Szolnok (Ungaria) fac cunoștințã cu colegii lor din Ardeal

Cu alte cuvinte, prin aceastã hotãrâre elevii din Ungaria – viitorul națiunii maghiare – au fost stimulați într-un stil atât de „cool” sã viziteze comunitãțile maghiare din statele învecinate, încât aceastã „ofertã” a statului a generat o adevãratã mișcare tinereascã de socializare modernã, îndreptând toatã societatea maghiarã spre un alt nivel de înțelegere a noțiunii de solidaritate naționalã, respectiv conviețuire etnicã regionalã.

3.Programul Örökségünk õrei („Adoptã un monument!”) inițiatã de UDMR îndeamnã elevii sã se grupeze și sã-și aleagã un monument istoric din regiunea lor, pe care îl studiazã prin toate mijloacele posibile (studii, informare pe loc, fotografii vechi) urmând ca informațiile obținute sã fie centralizate, creând astfel o micã strategie de popularizare a monumentului respectiv. Pentru a câștiga marele premiu de prezențã la Bruxelles, elevii trebuie sã învețe menagementul popularizãrii, umblând din redacție în redacție pentru a vorbi despre munca și rezultatele lor, organizând work shopuri tinerești, unde sunt invitați nu numai elevi, ci și simpli iubitori de clãdiri frumoase (http://www.replicahd.ro/?p=7219)..

Elevii din Liceul Brassai Sámuel din Cluj adoptã clãdirea Urania cu primul lift din Kolozsvár-ul de altã datã și o popularizeazã cu mare succes

Programul a devenit viral, sute de școli având echipe de concurenți pe aceastã temã, în orașe formându-se chiar o concurențã pentru „adoptarea” unei clãdiri.

Programul transformat într-o mișcare civicã tinereascã extraordinarã își dã deja roadele, deoarece în rândurile tinerilor maghiari a crescut vizibil numãrul acelora, care – deși au încã vârstã fragedã – își asumã responsabilitate pentru treburile obștei – fie vorba de probleme sociale sau civice. (http://www.ziardecluj.ro/gara-clujeana-are-pagina-de-facebook-cum-s-au-indragostit-elevii-de-la-liceul-onisifor-ghibu-de-un-obiectiv-uitat-al-clujului).

                                                                       ***

Iatã trei programe/proiecte care ar putea fi aplicate și în societatea românã. Printr-un proiect omolog cu programul Petõfi am putea trimite voluntari formați, educați, moderni, proeuropeni în comunitãțile românești din raionul Odesa, în Bugeac, Transnistria, Valea Timocului, etc.

În cadrul unui proiect omolog cu programului Határtalanul („Fãrã granițe”) am putea umple Republica Moldova cu autocare vesele cu copii și tineri din România, care ar vedea cu ochii lor ce înseamnã sã fii român în afara României. Așa s-ar putea și în Bucovina de Nord, Herța sau Transcarpatia de Sud, creându-se astfel mii și mii de legãturi umane între copii și tinerii români din România respectiv români din regiunile care – dupã trasarea noilor granițe de dupã rãzboaiele mondiale –, au rãmas în afara graniței actuale a României.

Programul asemãnãtor celui întitulat „Adoptã un monument!” ar putea fi o revelație pentru elevii români, deoarece ar descoperii clãdirile Imperiului Austro-Ungar, formându-și un alt orizont despre problemele conviețuirii interetnice. Întâlnindu-se cu istoria acestor clãdiri, s-ar schimba un pic și viziunea lor despre rolul societãții civice în dezvoltarea regiunilor – o dezvoltare care nu se poate concepe fãrã o înnoire a mentalitãții fațã de posibilitãțile viitorului.