Prințul de Wales – Doctor Honoris Causa al UBB
Prințul de Wales – Doctor Honoris Causa al UBB

Ceremoniile de acordare a titlului de Doctor Honoris Causa fac parte din tradiția academicã a universitãților prestigioase. Faptul cã Prințul de Wales, Charles, a acceptat aceastã propunere venitã din partea Rectoratului și Senatului Universitãții „Babeș-Bolyai” (UBB) reprezintã o recunoaștere a valorii acestei universitãți și a prețuirii Alteței Sale Regale (ASR) fațã de România în general și fațã de Transilvania în special.

Prințul Charles a fãcut prima sa vizitã în România în anul 1998. Însã nu era pentru a doua oarã în istorie când un principe de Wales cãlca oficial pe pãmânt românesc.

Predecesorul sãu fusese Edward, viitor rege al Marii Britanii și împãrat al Indiei, care petrecuse în 1888 o zi la București și mai multe zile la Castelul Regal Peleș, reședința de varã a regelui Carol I al României și a reginei Elisabeta. Viitorul rege Edward al VII-lea și-a continuat apoi drumul prin „Wild Carpathia”, cu trenul, pânã la Gheorgheni, în Transilvania, unde s-a întâlnit cu prințul de coroanã Rudolf de Habsburg al Austro-Ungariei.

Din 1998, Prințul Charles a fost de nenumãrate ori în România, în vizite private sau oficiale, vestind mereu lumii cã existã în Carpați și la Dunãre o țarã „binecuvântatã între toate de Domnul pre pãmânt” (Nicolae Bãlcescu). Prin proprietãți, prin fundații și asociații, prin încurajarea investițiilor și a competiției, prin interesul pentru restaurarea monumentelor și protecția naturii, dar mai ales prin exemplul personal, Prințul de Wales a devenit un adevãrat protector al Transilvaniei și al României. De la Viscri, din centrul Transilvaniei istorice și pânã la Sãpânța, în inima Maramureșului istoric, Alteța Sa Regalã, cu ajutorul Fundației „Mihai Eminescu”, al altor organizații și asociații, dar mai ales cu ajutorul oamenilor inimoși care-l înconjoarã și prețuiesc, lasã sigilii perene, în vederea conservãrii tradițiilor istorice și a naturii neîntinate. Aceste tradiții vin din trecut și privesc spre viitor.

         

Prințul Charles, cu sensibilitatea sa specialã pentru istorie și arhitecturã, observabilã încã de pe vremea studiilor universitare de la Cambridge, a remarcat de la început rolul României de sintezã a civilizațiilor, de reunire a Occidentului catolic și protestant cu Orientul bizantin și ortodox.

De aceea, în Transilvania, lângã turnurile ascuțite ale bisericilor gotice strãpungând cerul se vãd ușor cupolele rotunjite ale bisericilor bizantine, la fel cum la câteva sute de metri de o construcție barocã se poate vedea o capelã în stilul Renașterii, lângã un auster loc de închinãciune unitarian (antitrinitar) stã o sinagogã, iar la câțiva pași de ele rãsare o bisericã de lemn …

Toate acestea simbolizeazã civilizația europeanã în evoluția ei, poate mai bine conservatã aici decât în alte pãrți și socotirã de aceea de cãtre Alteța Sa Regalã o comoarã neprețuitã, demnã de a fi pãstratã. Cu acest rol de pãstrãtor al vieții oamenilor și al produselor bune ale muncii loc, Prințul Charles se constituie într-un adevãrat ctitor, reconciliind natura cu istoria, credința cu arhitectura, modernitatea cu monumentele trecutului.

La toate acestea au lucrat românii de rit bizantin, maghiarii catolici, calvini și unitarieni, germanii catolici și luterani, evreii și alții, creând aici – dincolo de inerentele dispute și neînțelegeri – un model de conviețuire europeanã.

            

Aici, în România, ASR se aflã acasã, dupã cum a afirmat de mai multe ori. Motivele sunt deopotrivã obiective și subiective. Îl leagã de aceastã țarã nenumãrate fire, inclusiv înrudiri îndepãrtate (venite prin dinastia Basarabilor a Țãrii Românești, mai exact prin urmașii transilvãneni principelui Vlad Dracula) sau mai apropiate (venite prin regina Maria – nepoata reginei Victoria a Marii Britanii – al cãrei bust ne vegheazã în holul acestei universitãți), dar îl leagã mai ales afinitãți de suflet, dragostea pentru locuri și pentru oameni, succesiunea de dealuri și de vãi a acestui spațiu, câmpurile acoperite cu flori, pãdurile și apele strãbãtute încã de animale sãlbatice și de pești și mai ales oamenii primitori, așa cum a mãrturisit în repetate rânduri.

Suntem siguri cã ASR împãrtãșește alãturi de noi deviza de pe stema UBB: Traditio nostra unacum Europae virtutibus splendet („Tradiția noastrã strãlucește împreunã cu virtuțile Europei”).

De altfel, considerãm cã ASR este urmașul ctitorilor noștri de acum un secol, când regele Ferdinand al României și regina Maria a României (strã-mãtușa Prințului Charles), au refondat aceastã venerabilã instituție în cadrul Regatului României. Acceptând aceastã invitație a noastrã reunitã, fãcutã de Senatus Academicus et Rector Magnificus, ASR ne-a onorat și ne-a înnobilat, dându-ne încredere în forța tradiției îndreptatã cu privirea spre viitor. Prințul Charles promoveazã dialogul în aceastã lume destul de dezorientatã și de dezbinatã, ceea ce încurajeazã UBB sã continue și ea, ca instituție multiculturalã, calea cooperãrii și conviețuirii.