Printez si imaginile

„Suntem pe lume ca sӑ ne simtim undeva acasӑ!” (Tamási Áron)

2018-08-26„Suntem pe lume ca sӑ ne simtim undeva acasӑ!” („Azért vagyunk a világon,hogy valahol otthon legyünk benne!”) – spunea Tamási Áron, un scriitor care s-a nӑscut în Harghita și a decedat la Budapesta. Dar, pentru a fi acasӑ, toatӑ lumea acasӑ!, trebuie sӑ nu mai audӑ nimeni, nici în românește, nici în ungurește, de luni pânӑ duminicӑ, de dimineațӑ pânӑ noaptea, cӑ ӑsta-i pӑmântul strӑmoșilor noștri, ba cӑ „unii”, ba „alții” au fost primii.

„Suntem pe lume ca sӑ ne simtim undeva acasӑ!” (Tamási Áron)

Am citit pe corbiialbi un articol scris de Firuța Sacota, la care vreau sӑ dau un rӑspuns. Mai întâi, cele câteva rânduri care mi-au atras atenția:

„În comunism bunica se spovedea doar la ei (de scârba turnătorilor), făcea rost de cărți și catechisme și a fost un bine, așa am crescut într-un fel de rezistență, văzând o alternativa in care diferențele deveneau punți peste vieți. Ce știe unul din Craiova despre asta? Nu mă aștept să stie, mă aștept să își vada lungul nasului și puțin mai mult bun simț. Ne-au dus comuniștii la Ip si Treznea clase după clase, de mânuță, doar-doar s-o prinde ura de noi, se prinde la ăia fără minte ... nu suntem nici unii și nici alții, astăzi, vinovați pentru trecut. Prezentul ne conservă frați și viitorul ni-l construim împreună.”

...se întreabӑ, constatӑ și încearcӑ sӑ(-și) rӑspundӑ Firuța Sacota în articolul pe care-l are pe www.corbiialbi.ro („Ungurii sunt patrimoniul nostru”). Încerc sӑ(-i) rӑspund autoarei articolului despre „Ce știe unul din Craiova despre asta”, sau de oriunde ar fi.


„Unul” din Craiova care știe ce ne apropie, români și unguri, fiecare cu istoria lui (nu-mi aduc aminte cine s-a exprimat așa, dar e superb spus!), ar putea fi și colegul nostru de la corbiialbi Marius Dobrin, cӑruia îi place Clujul „Pentru că e orașul copilăriei și adolescenței tatei și preț de câteva minute, cât durează să-l traversez, simt ceva mai mult decât nostalgia unor vacanțe petrecute aici din copilăria mea”.

Omul de teatru craiovean Marius Dobrin scrie pe corbiialbi: „Iar pe lângă Virgilius Moldovan, cu încă plăcutul accent de Ardeal (Brașov-Cluj), am cunoscut un tânăr care a adăugat pe lista mea de repere clujene încă altele. Kopacz Kund mi-a vorbit despre casa Tranzit, alt spațiu alternativ pentru proiecte sociale și culturale. Și am găsit că avem referințe comune vizavi de Kőrösi Csoma Sándor, părintele tibetologiei și călătoria sa inițiatică în Tibet, și câte și mai câte, [...].”

Alt „unul”, de data aceasta din Ploiești, se întreabӑ când povestește întâmplӑri din armatӑ: „Oare ungurii mei din viața [mea] amară – frații Mózes, Kálmán și Szabó – și ei povestesc câte odată despre mine, că „am avut un prieten român la greu, Ion Ispas, din Ploiești?"”

Exemple, întâmplӑri, prietenii, rude, cunoscuți, oameni de ispravӑ și de-o parte și de alta. Nu doar ardelenii înțeleg cӑ „Diferențele nu despart ci devin resurse”. E suficient ca viața, așa imprevizibilӑ cum e de multe ori, sӑ-i punӑ pe români și pe unguri la un scop comun, la un ideal comun. Ion Ispas din Ploiești nu-și uitӑ camarazii din armatӑ, pe Kálmán și Szabó Mózes și se întreabӑ ce-o mai fi cu ei.

Am dat doar douӑ exemple de „unii” care își vӑd bine lungimea nasului, iar de bunul lor simț inter-etnic, gândurile lor din care am citat câteva fragmente pledeazӑ cel mai bine pentru ei.

De multe ori istoria a vrut ca românii și ungurii sӑ fie în tabere diferite. Cei care au avut norocul unor întâlniri româno-maghiare vӑd altfel lucrurile. Nu e nimeni vinovat AZI pentru ce s-a întâmplat IERI (cu decenii în urmӑ), cum foarte bine subliniazӑ Firuța Sacota!

Am trecut împreunӑ prin istorie. Dacӑ vreți sӑ știți mai multe despre ce ne unește, vӑ recomand sӑ citiți un articol apӑrut pe adresa: https://www.vice.com/ro/article/43yk7p/cinci-lucruri-superfaine-pe-care-le-au-facut-maghiarii-pentru-romani, scris de Ana Luca.

„Suntem pe lume ca sӑ ne simtim undeva acasӑ!” („Azért vagyunk a világon,hogy valahol otthon legyünk benne!”) – spunea Tamási Áron, un scriitor care s-a nӑscut în Harghita și a decedat la Budapesta. Dar, pentru a fi acasӑ, toatӑ lumea acasӑ!, trebuie sӑ nu mai audӑ nimeni, nici în românește, nici în ungurește, de luni pânӑ duminicӑ, de dimineațӑ pânӑ noaptea, cӑ ӑsta-i pӑmântul strӑmoșilor noștri, ba cӑ „unii”, ba „alții” au fost primii.

Nu-i așa de complicat sӑ ne dӑm seama cӑ suntem oameni aflați într-o foarte scurtӑ „escapadӑ” prin viațӑ, „oameni care se duc și revin, muncesc, mӑnâncӑ, viseazӑ, protesteazӑ și iubesc la fel, mângâiați de același astru, deși din naștere vorbesc limbi diferite.”- cum scrie Erika Mӑrginean în prefața cӑrții „Trei”, la care este și coautoare, alӑturi de „unul” Marius Dobrin și de alt „unul” care știe ce înseamnӑ relațiile inter-etnice, Silviu Mӑcrineanu.






Printeaza