Printez si imaginile

Cristian Sandache: Ignorarea lui Iancu de Hunedoara

2019-08-11Este cert că în istoriografia românească actuală, această figură cu adevărat excepțională de militar, administrator, lider charismatic și nu în ultimul rând - mare apărător al lumii creștine europene, nu se bucură de receptarea pe care ar merita-o. (...). Bine că ridicăm statui ale unor personaje care (cel mai adesea) nu au nicio legătură cu localitatea în cauză, ori (și mai rău!), nu fac altceva, decât să irite răni crezute cicatrizate. Iancu de Hunedoara a fost un european și un integrator de energii. În armatele lui au luptat și valahi/români și unguri, sârbi, bosnieci, polonezi, secui sau cehi.

Cristian Sandache: Ignorarea lui Iancu de Hunedoara

Pe 11 august 1456, IANCU DE HUNEDOARA se stingea de ciumă la Zemun, după ce administrase otomanilor una dintre cele mai drastice înfrângeri din istoria lor. Mahomed al-II-lea (cel care cucerise Constantinopolul în 1453) admitea la rândul său, că voievodul Ardealului (care fusese și guvernator al Ungariei) fusese un mare ostaș. 

Nu intru în detaliile biografiei lui Iancu. Este cert că în istoriografia românească actuală, această figură cu adevărat excepțională de militar, administrator, lider charismatic și nu în ultimul rând - mare apărător al lumii creștine europene, nu se bucură de receptarea pe care ar merita-o. 

Fusese catolic, se identificase în mod pregnant cu mediile politico-spirituale maghiare, chiar dacă după tată era valah/român.. În Ungaria și Serbia, numele său aproape că se confundă cu mitul. La noi, Iancu este pomenit rarisim și nu beneficiază nici pe departe de aprecierea meritată.  


Inaugurarea statuii lui Iancu de Hunedoara la Belgrad: cei doi lideri sunt președintele Ungariei, Áder János și președintele Serbiei, Aleksandar Vucici.

Și cât de uriașă a fost personalitatea lui! Bine că ridicăm statui ale unor personaje care (cel mai adesea) nu au nicio legătură cu localitatea în cauză, ori (și mai rău!), nu fac altceva, decât să irite răni crezute cicatrizate. Iancu de Hunedoara a fost un european și un integrator de energii. În armatele lui au luptat și valahi/români și unguri, sârbi, bosnieci, polonezi, secui sau cehi. 

O astfel de figură istorică exprimă ideal dorința de apropiere interetnică , sugerând celor de astăzi, că românii și maghiarii (bunăoară) nu sunt condamnați la ură perpetuă, așa cum încearcă să ne convingă pescuitorii în ape tulburi. Dar pentru așa ceva este nevoie de decrispare, normalitate și o gândire cu adevărat umanist-europeană, desprinsă de clișeele care vehiculează ura și dezbinarea.


Printeaza