Printez si imaginile

Szőcs Zoltán și Școala Generală „Ion Agârbiceanu” din Cluj

2016-11-27– Mă consider jumătate maghiar, jumătate român și poate că și din această cauză pentru mine este indiferent dacă predau la secția română sau la secția maghiară; mi se pare același lucru. Dacă copiii simt seriozitate și respect din partea profesorilor, consider că a preda nu este mai greu la o anumită secție decât la alta. Totodată, am să vă povestesc, ca și regret personal, că noi am avut și clase la care s-a predat în limba maghiară, dar ei s-au mutat în urmă cu aproximativ 5 ani la Școala Nicolae Titulescu din anumite motive – mi-a răspuns domnul profesor.

Szőcs Zoltán și Școala Generală „Ion Agârbiceanu” din Cluj

Săptămâna aceasta am făcut o vizită la Școala Generală „Ion Agârbiceanu” din Cluj-Napoca. Acolo m-a așteptat un domn foarte prietenos și deschis, profesorul de limba și literatura română, Pop Vladimir. Am discutat cu cine voi face interviul, iar după aceea m-a călăuzit prin școală și am povestit. În drum spre sala de sport (unde am vrut să fac interviul) domnul profesor mi-a povestit despre istoria școlii, despre dificultățile și despre plăcerile de zi cu zi ale vieții din școală.



Încă de la început, când am intrat în clădire, mi-am dat seama că este recent renovată, iar domnul Pop a confirmat acest lucru. Am ajuns la sala de sport, ora încă nu s-a terminat, copiii jucau fotbal pe teren, astfel zgomotul lor se auzea peste tot.

Copiii nu pot fi lăsați nesupravegheați în timpul orelor de sport, astfel domnul profesor Pop și-a pus jos ochelarii și s-a întors spre ei, spunând că el îi va supraveghea până când noi vom face interviul cu profesorul de educație fizică .
                                                                           
                                                                                  ***

Am intrat într-o sală mai liniștită împreună cu domnul Szőcs Zoltán, profesor de educație fizică și fost antrenor de fotbal. El este al treilea profesor pe care îl prezentăm în „Catalogul Corbilor Albi”.

Domnului profesor i-a plăcut întotdeauna sportul, face parte dintr-o familie de foști sportivi, și crede că a luat o decizie bună devenind profesor: „Întotdeauna mi-a plăcut mișcarea, cultura fizică, educația fizică și în paralel și sportul de performanță.”

– Dumneavoastră predați în clase cu elevi români. Este o diferență între modul în care predați în clase maghiare și în clase române?



                                                           Foto: citynews

– Mă consider jumătate maghiar, jumătate român și poate că și din această cauză pentru mine este indiferent dacă predau la secția română sau la secția maghiară; mi se pare același lucru. Dacă copiii simt seriozitate și respect din partea profesorilor, consider că a preda nu este mai greu la o anumită secție decât la alta. Totodată, am să vă povestesc, ca și regret personal, că noi am avut și clase la care s-a predat în limba maghiară, dar ei s-au mutat în urmă cu aproximativ 5 ani la Școala Nicolae Titulescu din anumite motive - mi-a răspuns domnul profesor.

– Ce relație aveți cu copiii? Copiilor le place să participe la ora de educație fizică?

– La noi sunt clase sportive la care copiii au un număr de șase ore de sport pe săptămână, fotbal, respectiv baschet la care copiii vin într-adevăr cu plăcere și sunt foarte implicați. În paralel sunt și clase absolut obișnuite care rezistă celor două ore de educație fizică pe săptămână. Din punctul meu de vedere, absolut toți copiii vin cu plăcere la ore pentru că le place mișcarea, le place sportul.

Sigur că sunt și niște reguli de respectat, atât de noi, cât și de copii. Eu spun că le place, inclusiv copiilor cu anumite dificultăți, probleme medicale, să le spunem, le găsim un program alternativ. De asemenea, copiii vin cu plăcere și participă în măsura posibilităților la orele respective. E normal să avem o deschidere, mă refer la notare, la evaluarea copiilor –, sunt copii și copii, cu abilități diferite.

– Ce rezultate ați avut cu copiii?

– Avem rezultate deosebite care se datorează, din punctul meu de vedere, copiilor. Sunt copii cu calități deosebite, este o emulație în școală, în special pentru fotbal. Activitatea asta s-a desfășurat aproape 20 de ani în Școala Ion Agârbiceanu din Cluj. Și în fiecare an avem rezultate deosebite la nivel național, însemnând locul I., II., III., atât la băieți, cât și al fete. Ce ar ieși în evidență, să spun așa, ar fi Campionatul Mondial Școlar din Franța de la Bordeaux la care am participat în urmă cu trei ani, și am reprezentat România” – explică domnul Szőcs.

– Ca profesor, influențați viața elevilor,de foarte multe ori profesorii sunt exemplari pentru ei. Ce credeți despre asta?



                                                           Foto: citynews

– Da, asta este o responsabilitate foarte mare, dar în același timp este o plăcere. E normal să influențăm viața copiilor, și mă bucur pentru că din ce în ce mai mulți dintre foștii noștri elevi sunt studenți la educație fizică și sport la Cluj sau altundeva în țară. Și sunt care deja profesează ca și profesori de educație fizică și sport sau chiar antrenori. În opinia mea, asta înseamnă o confirmare a muncii noastre – afirmă el.
                                                                       
                                                                               ***

După interviu, împreună cu domnul profesorul de limba și literatura română, Pop Vladimir (foto jos) ne-am plimbat prin școală.

Trebuie să afirm că școala arată foarte frumos, sălile sunt foarte moderne, renovate. Astfel, cei 1800 de copii au o oportunitate foarte bună să se dezvolte aici.Există cantină, sală de sport mare și echipată, sală de conferință, holuri mari și curate, bibliotecă. Adică tot ce trebuie să aibă o școală pentru a pregăti copiii cât mai bine. Am avut posibilitatea de a intra și în sala profesorală, chiar dacă am fost puțin speriată: Am voie să intru aici? – l-am întrebat pe domnul Pop.

–Cum să nu ai voie? Ești invitata mea, sigur că ai voie – a răspuns el cu un zâmbet.

Profesorii au fost foarte prietenoși, se vede că tuturor le place ceea ce fac. Dar, totuși, am observat ceva: se pare că sunt obosiți, ceea ce nu este o surpriză. Cum mi-am dat seama de la domnul Pop, uneori este foarte greu cu atât de mulți copii, sunt și probleme pe lângă rezultatele foarte bune. Totodată, după cum am observat, toată lumea încearcă să facă tot posibilul de a asigura copiiilor posibilitatea de a învăța cât mai mult și de a se dezvolta. Și asta este normal în viață: dacă vrei să faci ceva bun, trebuie să muncești mult și uneori o să ai și greutăți. Important e să nu renunți și eu pot să afirm că domnul Pop Vladimir, domnul Szőcs și toți ceilalți profesori din Școala Generală „Ion Agârbiceanu” gândesc la fel. Copii, aveți de unde să vă alegeți modelele în viață!


Printeaza