Printez si imaginile

„Mi se ulise”, zise ungurul care scrie românește

2016-09-06Se numește George Asztalos. S-a născut la țară, undeva lângă Sighișoara, unde pe vremea aceea nu exista școală cu predare în limba maghiară. Așa se face că nepotul de frate al bunicului său, scriitorul Asztalos Istvan, ale cărei scrieri au fost traduse până și în limba chineză și al cărui roman „Așa s-a călit oțelul” într-o vreme se afla printre subiectele de la română, la examenul de Bacalaureat, a urmat școala în limba română! „Și pe tata îl chema Gheorghe, mie mi se spune George, G.G.” , îmi explică de unde a apărut al doilea G în numele său „ca să nu se confunde cu scriitorul și publicistul cu același nume, recent răposat la Paris.”

„Mi se ulise”, zise ungurul care scrie românește


Știu că vă vine să deschideți DEX-ul ca să vă lămuriți: ce zise ungurul? Vorbește limbi străine? Înainte de a vă explica sensul acestei expresii, cred că se cuvine să vi-l prezint pe cel care a lăsat aceste cuvinte „adunate pe o carte”. Pentru că va fi vorba și de o carte, un volum de poezii avangardiste ce va fi lansată cu surle și trâmbițe în această toamnă, la Tîrgu Mureș.

Cine este ungurul care scrie românește?

Se numește George Asztalos. S-a născut la țară, undeva lângă Sighișoara, unde pe vremea aceea nu exista școală cu predare în limba maghiară.



Așa se face că nepotul de frate al bunicului său, scriitorul Asztalos István, ale cărei scrieri au fost traduse până și în limba chineză și al cărui roman „Așa s-a călit oțelul” într-o vreme se afla printre subiectele de la română, la examenul de Bacalaureat, a urmat școala în limba română! „Și pe tata îl chema Gheorghe, mie mi se spune George, G.G.” , îmi explică de unde a apărut al doilea G în numele său „ca să nu se confunde cu scriitorul și publicistul cu același nume, recent răposat la Paris.”

A învățat meserie la „Brâncuși”

George sau Gheorghe mutându-se cu familia la Tîrgu Mureș, a urmat Liceul de Construcții „Constantin Brâncuși”, a învățat o meserie, dar pentru mama lui a rămas același Gyuri, care a fost când era mic. Așa cum ar spune Ovidius Publius, năsosul poet exilat la Tomis, „Quodque tentabam versus erat”, cam așa s-a întâmplat și cu George.



Primele poezii le-a dedicat partidului, ca orice pionier inocent și profesoara de limba română le-a trimis la revista „Cutezătorii”. Poeziile nu doar că au fost publicate, dar i-au adus și un premiu: „O mândrețe de trusă cu pixuri”. În liceu a făcut și sport de performanță, a cochetat și cu desenul, făcea caricaturi care s-au bucurat de succes, fiind publicate prin ziare și revistele vremii, dar în cele din urmă tot la prima dragoste a rămas, poezia care nu se uită!

Dubla cetățenie și călătoria în lume

După Revoluție nu a pierdut ocazia de a obține și cetățenia maghiară, mai ales că un pașaport unguresc îi facilita drumul spre Anglia. Primul drum peste hotare a fost în Ungaria, dar a trecut și prin Cehia, Slovenia, Anglia, Germania și Cipru, drept pentru care se consideră un cetățean universal!

La muncă în Ungaria

Fără a intra în detalii, mi-a povestit că în Ungaria a făcut de toate. A fost agent publicitar în Piața Chinezească, a fost lăcătuș la unul dintre podurile ce traversează Dunărea, apoi operator la fabrica de telefoane Nokia…

Go west!

Nu s-a mulțumit cu atât. A vrut mai mult și, folosindu-se de pașaportul unguresc, a plecat în Anglia. Fiind băiat de la țară, care nu se teme de muncă, a ales agricultura. „Acolo a fost durere”, își amintește George. „Englezii o ard cu agricultura precum chinezii.


Numai că nu te pun să lucrezi și noaptea. La fructe a fost cum a fost, am rezistat un an întreg deși am lucrat pe rupte, odată chiar și noaptea! Se lucra zi-lumină. La întoarcere umblam pe trei cărări ca bețivii, de oboseală uneori făceam doar un duș și dormeam. Nici să mănânc nu mai puteam de stres și de oboseală! De plătit ne plăteau corect, săptămânal, dar unde greșeau, era că puneau șefi est-europeni…”, explică George.

La cules de sparanghel

Nu a fost vis de fată nici în Anglia, dar decât să se întoarcă, a zis că mai trage odată, poate iese lozul câștigător. Și a dat de o muncă și mai grea! „Sunt crescut la țară, îmi place oarecum agricultura, munca în spații deschise, dar asta … era prea de tot! O zi întreagă aplecat în urma unui tractor, ca să tai rapid sparanghelul și să nu te ridici decât la capătul șirului de 500 de metri … După trei luni am avut norocul de a fi numit șef de echipă, potrivit tradiției locale, ca ei să scoată cartofii din foc cu mâna altuia. Cunosc foarte bine engleza așa că o lună am dus-o ca boierii”, își amintește poetul.

Ras până la pământ!

Când pământurile nu mai dau rod profitabil, fiecare sparanghel, mic sau mare, se taie bucată cu bucată, manual, până la sol! „Dacă rămâne un singur sparanghel șeful te întoarce înapoi. Românașii noștri se străduiau să taie tot, târându-se în patru labe în timp ce englezul răcnea: „Welcome to England!”. Ce palpitant putea să fie! Ce a fost bine, era că l-a lăsat durerea de spate!

Meserie germană

Încă din Anglia a dat un test de limbă germană și a revenit în țară, la Timișoara a dat de o firmă de recrutare care nu a cerut niciun comision pentru angajare în Germania. „Anul trecut în iulie a fost asta, am deja un an de când lucrez la instalații în fabrica BMW din Munchen! Singurul lucru nasol aici e că stăm trei într-o cameră mică la dependințe comune într-o pensiune cu sute de străini și plătim fiecare 400 de euro pentru asta.1200 de euro pe cameră! Seamănă cu un cămin de nefamiliști de pe vremea comuniștilor de la noi. E adevărat că cine-i perseverent și caută, poate găsi chirie și la 2-300 de euro cu all inclusive, cameră separată, bucătărie, baie, internet…. Eu lucrez până la șase seara, nu am căutat încă în altă parte”, continuă prezentarea George.

În Germania munca e la calitate

Dacă nu sunt cele mai bune condițiile de locuit, e ceva ce îi trezește admirația lui George. Munca. „Aici e la CALITATE, nu la normă. Firma de intermediere la care lucrezi trimite joburi temporare 2-4 săptămâni, dar dacă nu le convine clienților cum lucrezi, sau cum vorbești, firma imediat găsește altceva, asta e superb pentru începători!”, consideră George.

Imigranții, vecini de bloc

„Problema cu imigranții dacă există, este din cauza toleranței specifice ves-europene, ideii de schimb multiculturale și a asistenței sociale dusă la exagerare de doamna cancelar (A. Merkel). Ca orice subiect politic și acesta are aspectele sale pozitiv-negative, iar adevărul e undeva la mijloc. Chiar lângă pensiunea noastră este un bloc cu patru etaje, nou-nouț, construit în șase luni, plin de imigranți. Sunt liniștiți, mai mult scandal se face la noi în bloc, unde fierbe mânia est-europenilor. Imigranții stau mai mult pe acasă. Am impresia că au azil politic și bani de la statul german pe câteva luni de acomodare. Fac cursuri gratuite de limba germană și poate că au și alte facilități. Curtea e plină de biciclete, leagăne pentru copii, mese de tenis, noi nici internet n-avem!”.

Probleme din cauza imigranților

„Nu am avut probleme cu ei! A fost la Olympia Eikauf Center un adolescent de dublă cetățenie germano-iraniană, care a tras în mulțime fără discernământ și fără scopuri teroriste, din pură stupiditate a urii față de „străini”, provocând blocarea unui oraș întreg, moartea a 9 victime printre care copii și femei, rănirea altor 16 și toate în situația unei singure locații și a unui singur atacator sinucigaș. ]



Tragic și absurd e că plătesc copiii cu viețile lor inocente, iar musulmanii primiți în această țară la modul umanitar și-au împuțit ultima fărâmă de omenie mușcând mâna care îi hrănește. Fără legătură cu ISIS. Să urli că ești german, să fii iranian, să urăști străinii și să împuști copiii! Astea sunt noile performanțe ale demenței lumii contemporane în Munchen, Germania. Paranoia umflă știrile până la panică generală cu epitete bolnave ca „schimb de focuri”, „terorism”, „atacuri multiple”, „stare de asediu”, „zeci de morți și răniți”. În țară am văzut că se prezintă totul mai exagerat, că doar trebuie vândut și detergentul din reclamă! Aici a doua zi imediat s-a și uitat!”, adaugă poetul date despre imigranți.

Alarma cu bombă!

Mi s-a părut mie că această descriere a vecinilor e prea pașnică. De aceea vestea că într-una din nopți au fost scoși în stradă toți locatarii din pensiune, mi-a trezit prejudecata: n-o fi fost imigranții cauza? George a descris apoi în stilul său caracteristic toată pățania: „Noaptea trecută am avut alarmă cu bombă la Munchen, în zona de nord unde sunt cazați 300 de muncitori, care au fost aruncați în stradă fără nicio explicație despre ce se întâmplă. Nu erau autorizați (executorii) ca să dea explicații. Am stat în picioare în stradă precum huhurezii, până ce ne-am enervat destul de tare ca să ne ducem la o <bericică>. Pe la unu noaptea n-am putut reveni în pensiune, dar n-am aflat decât a doua zi, că era vorba de o bombă mare, de-a lui Hitler, îngropată în curte la fabrica vecină BMW. Asta era secretul de stat și felul cretin al lui Adolf de a ne reaminti că încă ne bântuie cu jucăriile lui demente.”


                   Și poezia?

Muncind din greu, departe de țară, când are timp de poezie, l-am întrebat pe George. Lucrează până seara la șase. Munca modelează caracterul omului, dar aduce și inspirația. „În cursul zilei mai rumeg câte o idee și notez pe telefon. E foarte important să scrii la modul inspirat și să lași editarea la urmă. Eu scriu pentru cititori, nu pentru mine, iar cititorii mei simt când instanța poetică e dusă la colindat pe coclauri obscure. Trebuie să se simtă naturalețea inspirației, să fii autentic, nu saltimbanc”, explică George, care prima sa carte „Zoon Poetikon” a scos-o la Cluj-Napoca, în urmă cu șase ani.

                                                          Ce este poezia?

O definiție interesantă, marca Asztalos: „Pentru mine poezia este acel buton mic pe care scrie mărunt și simpatic save&escape. Prin poezie salvez frumusețea și scap de minciună. Scriu în versuri albe pentru că mi se par cu mult mai accesibile de ambele părți: poet și cititor. Evoluția lasă în urmă specia rimată, prea au lălăit-o clasicii”, consideră cel care a fost numit de Al. Cistelecan, în recenzia cărții „singurul avangardist mureșean”. George Asztalos se consideră un învingător în lupta asta pentru frumusețe și salvarea ei pe hârtie. „Am tot ce-mi trebuie de acum ca să pun poezia pe roțile ei rotunde, nu pe alea pătrate, cum obișnuiesc unii”, afirmă el.

Direcția 9

O asociație a poeților din toată țara condusă de Adrian Suciu, asociație care va face istorie pentru că sunt oameni unul și unul care țin spectacole de poezie vie prin toată țara, oameni cu care merită să stai la aceeași masă pentru că oriunde ai ce vorbi cu ei. Despre aceasta, mai multe vom afla odată cu lansarea promisă a volumului „Mi se ulise” în această toamnă, la Tîrgu Mureș.

De ce „Mi se ulise”?

George Asztalos a scris poeziile din volumul ce va fi lansat curând și la Tîrgu Mureș, pentru „a se răzbuna” pe epoca sparanghelului. De ce „i se ulise„?

Pentru că „mie cuvântul acesta mi se pare un verb, la fel cum e și „a penelopa”.

Mi se ulise exprimă aventură, acțiune de război chiar, dacă nu de țesut răbdare precum „a penelopa” ceva, atunci un război cu calamitatea asta de viață, mereu pe drumuri, într-o viață în care sunt rare momente de frumusețe și tandrețe trebuie să înveți din mers să cânți la picamer și chiar să o faci admirabil și să-ți placă”, conchide poetul mureșean care simte și scrie românește, oriunde s-ar afla.
                                                 
                                                       
                                                            ***

Vezi orginalul AICI


Printeaza