Printez si imaginile

Manuela și Bărăganul – o clipă de liniște sufletească

2016-09-01A ajuns – cum s-ar spune – „doamnă” la București și a absolvit liceul și Facultatea de inginerie și management în alimentație publică și agroturism din cadrul Universității de Studii Agronomice și Medicină Veterinară din București. Anii petrecuți la țară au învățat-o cu munca grea pe Manuela, dar i-au născut în suflet și o dragoste față de frumusețile naturii care în 2015 a erupt, pur și simplu, astfel încât a ajuns să debuteze în poezie.

Manuela și Bărăganul – o clipă de liniște sufletească

Câmpia Bărăganului – sfârșit de august, 2016. Totul pare încremenit de arșiță. Cine trece pe ulițele satului la orele amiezii prin comuna Ștefan cel Mare din Bărăgan are impresia că e nelocuită. Se aude însă șuieratul trenului care trece prin gara comunei, iar reporterul care are răbdare să între în casele țăranilor va vedea că încă stilul tradițional rural este păstrat.



Oamenii din comună au internet, canalizare, televizor prin cablu, însă majoritatea timpulul îl dedică îngrijirii animalelor, cultivării legumelor și muncii la câmp... așa că acesta este motivul pentru care ulițele satului sunt pustii. Doar seara se animă satul când țăranii istoviți de muncă se mai strâng la o vorbă cu un pahar de țuică sau vin, ascultă muzică populară tradițională și vorbesc, în general, tot despre probleme țărănești.



Se mai uită și pe la știri și încearcă să înțeleagă cu mintea lor ce au făcut domnii politicieni de la București pentru ei – adică cei care se istovesc muncind la câmp și la creșterea animalelor. În sat au rămas, în general, bătrânii, iar cei tineri și buni de muncă sunt pe la București sau prin țări străine.

Primar în comuna Ștefan cel Mare este Nicolae Pandrea (care este în această funcție din 1990 și este cel mai longeviv primar din țară), iar acesta arată cu tristețe că în anul 1985 se nășteau 80 de copii în comună, iar acum abia se nasc doar 20 și în acest ritm în 30 de ani din cele 1200 de case mai puțin de o treime vor fi locuite.


La acest punct se impune o mică incursiune istorică pentru cititorii Corbii Albi: comuna Ștefan cel Mare a fost înițial un sat denumit Cocargeaua Nouă și care a apărut în urma reformei agrare din 1921, iar abia din 1950 a devenit comuna Ștefan cel Mare care din 1981 se află în județul Călărași.

Localitatea este formată doar din satul de reședintă, are înregistrați 3236 de locuitori care au naționaltate română în proporție de 97,18% și confesiunea este aproape în totalitate de rit creștin ortodox.

Popasul din acest reportaj a avut loc în casa Manuelei Cerasela Jerlăianu, născută aici pe 27 octombrie 1976.



A ajuns – cum s-ar spune – „doamnă” la București și a absolvit liceul și Facultatea de inginerie și management în alimentație publică și agroturism din cadrul Universității de Studii Agronomice și Medicină Veterinară din București.

Anii petrecuți la țară au învățat-o cu munca grea pe Manuela, dar i-au născut în suflet și o dragoste față de frumusețile naturii care în 2015 a erupt, pur și simplu, astfel încât a ajuns să debuteze în poezie.

Rădăcinile ei sunt încă în zona țărănească și se simte ca un copil rebel ce colindă lumea și nu înțelege răutatea lumii:

,,Copil rebel, am colindat o lume/ Și printre degetele lumii, am căzut,/ De curios i-am tot cules cutume/ Și atâtea rele peste umăr am văzut”.

Casa este locuită de părinții Manuelei: Maria și Elisei Jerlăianu, însă ea – "doamnă" de la București – vine adeseori să îi ajute pentru că rădăcinile ei sunt aici.

În București se simte un copil rebel și stingher, iar aici se regăsește când simte pământul natal sub picioare, culege și mănâncă legume din grădina proprie și mănâncă ouă de la găinile ei:



,,Aici în satul Ștefan Cel Mare sunt acasă. În București parcă trăiesc o viața care nu este a mea. Aș avea și câteva cuvinte de spus pentru cititorii Corbii Albi: dacă nu ar mai exista țărani... cred că ne-am stinge cu toții aici de dor. În fond fiecare dintre noi avem câte o rădăcină țărănească undeva în generațiile trecute. Sfatul este să lăsați pentru o clipă zbuciumul orașului și să veniți aici în imensa câmpie a Bărăganului pentru o clipă de liniște sufletească”.


Printeaza