Printez si imaginile

Silja și Sultănica – două surori literare

2019-07-05Ceea ce le face să fie adevărate surori literare, pe Silja lui Sillanpaa și Sultănica lui Delavrancea, este atitudinea lor firavă (ereditară) față de renumitul fenomen psihologic, mobbing-ul, când mulțimea încearcă să taie aripile acelor care vor mai mult, mai sus. Mulțimea, cunoscându-și puterea de a distruge, se repede asupra celor care sunt altfel, care au puterea de a încerca să se ridice moral deasupra plebei.

Silja și Sultănica – două surori literare

Iată, caut pe net lucrări care au ca studiu comparația personajelor feminine din două cărți și două lumi: Silja din gospodăriile dispersate ale Finlandei – creată de Frans Emil Sillanpaa – și frumoasa din satele moldovenești de pe valea Râului Doamnei, Sultănica*, născută din condeiul lui Barbu Delavrancea.
Cedez repede deoarece îmi dau seama că asemănarea dintre ele nu se bazează pe similarități perceptibile ci rudenia lor are rădăcinile în memoria colectivă a tuturor popoarelor, cu fete purtând pe frunte patima dragostei rustice – semn ce rănește, sângerează, nu are vindecare cu leacuri pământești.

Silja și Sultinica, fetele care pornesc în viața erotică având handicapul viselor, pierdute, acestea, brusc, într-o singură noapte, care nu se mai repetă. 

O capcană întinsă de dorul nestăpânit de a-ți alege un partener în care poți să-ți verși tot ce ai crezut că este depozitat în tine, in eternis, ca apa din barajele rău clădite.


În romanul ‘Silja’ gheața vrea s-o rănească pe Silja prin răpire și moarte albă, în ‘Sultănica’ gheața taie în carnea feminină. 

În ‘Silja’ apa dezlegării nenorocirilor frumoase ale dragostei este lacul (unul dintre cele o mie ale Finlandei), în ‘Sultănica’ este vorba de Râul Doamnei.

În amândouă operele vacile au rol semitranscendent, urmărind pas cu pas fetele fugite pe căile durerii, ca niște martori sumbri – binevoitori dar neputincioși. Cămăruțele prea curate ale celor două fete sunt un refugiu moral, asigurând superioritatea lor pe eșichierul socio-cultural al satului înfundat în ignoranță.
   
          

Ceea ce le face să fie adevărate surori literare, pe Silja lui Sillanpaa și Sultănica lui Delavrancea, este atitudinea lor firavă (ereditară) față de renumitul fenomen psihologic, mobbing-ul, când mulțimea încearcă să taie aripile acelor care vor mai mult, mai sus. Mulțimea, cunoscându-și puterea de a distruge, se repede asupra celor care sunt altfel, care au puterea de a încerca să se ridice moral deasupra plebei.

Silja și Sultanica sunt învinse, fiecare în felul lor, și prin această înfrângere reușesc să se ridice, totuși, deasupra celor care i-au trimis ca ofrande pe altarul indolenței colective. 

Silja și Sultanica – două surori literare, întinse pe veci pe paturi curate, cioplite din rășinoase care coboară fără teamă din Finlanda până în Moldova.

*Traducerea: Nagy Géza, Dávid Gyula



Printeaza