Printez si imaginile

„Dragă, române, te rog nu mai fi prost!” – Trupa Poethree

2017-04-10Părerea noastră este că, atunci când faci artă, trebuie să înveți și istoria înainte. Să știi de ce se cântă un jazz sau un blues așa cum se cântă; de ce proza-i proză și nu poezie. Spoken Wordul încearcă să aducă regurile istoriei în vremurile actuale. Căci la o groază de concursuri am observat că oamenii scriu despre lucruri actuale, nu despre ce s-a întâmplat acum 20 de ani. Dacă pe noi ne doare ceva acum, vom scrie despre acel lucru acum. Deși poeziile lui Tudor au tendința să fie eterne, căci omul pare să fie prost tot timpul (adaugă zâmbind băieții). Noi spunem că merită să vină oamenii la show-ul nostru. Nouă ne place acolo. După ce urcăm pe scenă, uităm de oboseală și de griji și dăm în oameni cu poezie.

„Dragă, române, te rog nu mai fi prost!” – Trupa Poethree

Poethree este o trupă de spoken word (artă performată pe scenă), formată din Paul Cristian Crăciun, Ionuț M. Călin, Tudor Ciubotari și Suciu Tina, patru oameni deosebiți prin conexiunea extraordinară pe care o au nu doar la spectacolele lor fantastice la care curge poezia, ci și în viața de zi cu zi. “Suntem patru oameni diferiți, cu gândiri diferite, dar suntem super uniți.

Păreri diferite, viziuni diferite și, totuși, suntem perfecți împreună. Suntem patru idioți.” – mi s-au prezentat, râzând, cei de la Poethree, în cadrul unei întâlniri purificatoare prin doza mare de râsete și umor de care cred că avem cu toții nevoie din când în când. Un lucru e cert: m-am simțit foarte bine cu ei, rezultatul fiind următorul interviu.

– Cum a luat naștere trupa Poethree?

“Ne-am cunoscut în luna mai a anului 2014, la un concurs de spoken word, iar deja în iunie am debutat ca și trupă, organizând împreună un eveniment.

Aici au venit foarte mulți: prieteni, familie, oameni care habar nu aveau de noi sau de ceea ce facem, dar care, după aceea, ne-au susținut. Primul show a fost ciudat, eram încă la început... Problema nu era că noi nu ne cunoșteam, ci faptul că nu știam ce facem, nu știa chiar nimeni ce facem. Conceptul de slam poetry nu era cunoscut: noi am început să jucăm un joc la care nu prea știe nimeni regulile.

În ceea ce privește compoziția trupei, Poethree a avut la bază patru semințe roditoare. Acest elaborat copac a fot tăiat, la un moment dat, și am rămas doar trei. Compoziția s-a tot schimbat de-a lungul timpului: am fost și trei, și patru, și cinci. La început am avut chiar și un dj și un basist. Dar, după un timp, am rămas doar noi trei. Tina venea la spectacolele noastre, până când a organizat cu noi un spectacol foarte fain la EMA.



Pe atunci, nouă ne trebuia o influență feminină, că eram trei neserioși, aveam nevoie de o panseluță pentru a înfrumuseța arta noastră. Ea oricum a terminat management artistic, deci ar fi fost pentru noi a achiziție destul de bună. Și așa funcționăm de trei ani, nici nu știam la început ce se întâmplă cu noi.

Dar nici florile frumoase nu înfloresc în primii ani. Noi înflorim odată la 5 ani, ca cele mai rare flori.” – mi-au povestit băieții, pe când Tina a adăugat doar zâmbind: “Eu sunt prima din colectivul Poethree.” și susține că a fost atrasă din primul moment de dinamica extraordinară a trupei, deși fiecare dintre ei este complet diferit.

– Am înțeles că sunteți din toate colțurile țării.

“Exact. Suntem din Baia-Mare (Paul), din Oradea (Tina), din Constanța (Ionuț) și din Suceava (Tudor).”

– Cu ce vă ocupați în timpul zilei, atunci când nu scrieți poezii?

Paul: “Eu lucrez în IT. Sunt softwer-tester.”

Tudor: “Eu lucrez la bancă. (Vinde sufletele oamenilor diavolului – glumesc ceilalți.) Mai precis, sunt agent de vânzări pentru o bancă, dar mă ocup și de editare video, actorie... adevărul e că fac ce vreau.”

Tina: “Eu am fost mulți ani agent de vânzări, după care Pr de cluburi cam vreo doi ani, vreo trei ani manager artistic și acum încerc să promovez o firmă de marketing. (Acum face management la noi – adaugă băieții.).”

Ionuț: “Eu am venit din Constanța în Cluj, pentru facultate. Mi-am depus dosarul la două facultăți: la Litere, secția germană-engleză și Istorie. Am intrat la amândouă, dar am decis să rămână istoria pe care am și terminat-o. Acum lucrez în domeniul de amenajări interioare, decor interior, respectiv cu materiale vegetale. De obicei, ne scriem poeziile noaptea, sau în acele trei ore dinaintea show-ului. Noaptea suntem cu poezia, și ziua, cu munca. Exact ca și Batman...”

Pe când voi reprezentați linia română în materie de slam poetry, trupa The Nest practică acest gen pe linie maghiară. Cum v-ați cunoscut cu membrii acestei trupe?

“L-am cunoscut pe viitorul lider al trupei The Nest, Banga Szilárd, la un concurs foarte tare, organizat de acesta, în luna decembrie a anului 2014.

Pe atunci, grupul The Nest nu exista încă. După acest eveniment, s-a rupt legătura pentru un timp, după care am început să participăm la evenimentele organizate de nou-înființatul grup The Nest.

Ne-am tot dus la concursuri împreună. Ne interesa ce fac ei în limba maghiară, iar pe ei îi interesa ce facem noi pe linie română. Am participat împreună și la concursul numit Babel, care a fost un super show: un spoken word în mai multe limbi, cu un invitat german, un slamer din Germania. Eram 3 maghiari și 3 români. Ne-am întâlnit înainte de concurs cu câteva ore, pentru o repetiție, și acolo ne-am unit, căci evenimentul a ieșit foarte bine. Acum ne spunem frații de la Poethree și frații de la The Nest. În continuare, participăm cu plăcere la evenimentele organizate de ei.”

– Ce vă inspiră, de obicei, în a vă scrie poeziile?

Tudor: “Pe mine mă inspiră total prostia, e cea mai frumoasă chestie. Stai și te uiți la oameni cum sunt proști și te amuzi copios pe tema asta, după care iei amuzamentul acela și-l pui în versuri, ca să faci pe alții să se amuze de prostia pe care ai văzut-o tu. De aceea, am scris pe primul tricou al nostru, ca și trupă, pentru un spectacol, următorul îndemn: Dragă române, te rog să nu mai fii prost!.”
Ionuț: „La întrebarea aceasta evit întotdeauna răspunsul. Dar acesta este, oricum, simplu: mă inspiră oamenii și amintirile.”

Paul: „Ura mă inspiră. De obicei, poezia mea este pasiv-agresivă. Mai precis, aroganța și nervii definesc poezia mea. Frustrarea și lipsa de bun simț”.

Tina: „Eu susțin că sunt cea mai mare fană a oamenilor. Mă inspiră amintirile mele, durerea necunoscută din oameni. Faptul că în fiecare zi trăiește omul ceva ce altcineva nu va trăi niciodată. Cam așa ceva. Faptul că trăim singuri și murim împreună, înconjurați de oameni.”

– Cum vă definiți ca și trupă?

“Cum am mai spus, suntem patru viziuni diferite care au un punct comun. Discutăm foarte multe, ne certăm din orice, dacă unuia nu-i convine ceva, vorbim, discutăm, dezbatem. Nu ne certăm, de fapt, e critică constructivă. Ne susținem încontinuu, ceea ce este foarte important. Poeziile sunt diferite, ideile sunt diferite, stilurile sunt diferite. Poți să-ți critici colegul de echipă, dar să-l susții, să-l ajuți să evolueze.

Poezia oricum este subiectivă. Sunt mulți care ne susțin, dar foarte mulți care ne critică, ne critică poezia, felul în care o prezentăm, spunând că aceasta nu ar trebui să fie expusă pe scenă. Ceea ce ni se pare foarte ipocrit, căci poezia nu a apărut în scris, ci era inițial strict recitată, încă din Grecia Antică.

Părerea noastră este că, atunci când faci artă, trebuie să înveți și istoria înainte.

Să știi de ce se cântă un jazz sau un blues așa cum se cântă; de ce proza-i proză și nu poezie.

Spoken Wordul încearcă să aducă regurile istoriei în vremurile actuale.

Căci la o groază de concursuri am observat că oamenii scriu despre lucruri actuale, nu despre ce s-a întâmplat acum 20 de ani.

Dacă pe noi ne doare ceva acum, vom scrie despre acel lucru acum.

Deși poeziile lui Tudor au tendința să fie eterne, căci omul pare să fie prost tot timpul (adaugă zâmbind băieții). Noi spunem că merită să vină oamenii la show-ul nostru. Nouă ne place acolo.

După ce urcăm pe scenă, uităm de oboseală și de griji și dăm în oameni cu poezie.”
  
                                                                                     ***
Poethree este primul grup din România care practică spoken word, căci până să apară ei, erau doar poeți individuali. Acești băieți au introdus ideea de grup în slam poetry în această țară, unde, din păcate, conceptul de spoken word nu este încă atât de dezvoltat. Trebuie să apară artiști noi, talente autentice care să familiarizeze publicul cu această nouă artă. Iar Poethree reprezintă, în adevăratul sens al cuvântului, conceptul de talent autentic. Patru gândiri diferite, patru stiluri diferite și patru surse de inspirație diferite.

Dar o pasiune comună: poezia. Deși nu am avut încă ocazia să particip la spectacolele lor, în timpul interviului aceștia au ținut o mică demonstrație, spontană, a talentului și a atmosferei care domină la toate evenimentele lor. Tudor și-a recitat propria creație, o poveste eternă a tinerelor care-și clădesc, necugetat, relațiile și, prin asta, și viitorul, dar ceea ce m-a suprins a fost reacția colegilor lui. Toți îi știau creația pe de rost și au intrat în ritm, animând recitalul și susținându-și colegul.

 Mi s-a părut fantastică relația dintre ei, susținerea și dorința de a amuza și, în același timp, de a deschide ochii oamenilor asupra dreptății, dar și atmosfera energizantă care s-a creat prin contribuția fiecăruia dintre membrii trupei. În acel moment, am trăit tot ce mi-au povestit mai devreme despre conexiunea dintre ei. Și mi s-a făcut o poftă imensă să-i mai ascult și reascult.

Deci, Poethree, mult succes în continuare și ne vedem la spectacole!













Printeaza