Prezentul s-a nãscut la Neptun

Prezentul s-a nãscut la Neptun

Începutul anilor ‘90 erau vremuri tulburi: rãzboiul din Iugoslavia îngrozea lumea civilizatã, slovacii și cehii erau pe picior de scindare, conflictele dintre bulgari și turci nu conteneau, iar amintirea evenimentelor din martie de la Târgu Mureș era încã o ranã deschisã.

PER sau proces*

La inițiativa americanilor de la Public on Ethnic Relation (PER),
personalitãți proeminente din PDSR și UDMR, s-au întâlnit în 1993 la Neptun, la o masã a tratativelor. Despre ce s-a discutat nu vom afla poate niciodatã, dar sunt voci care susțin cã acolo au fost trãdate interesele maghiarimii din România. Interesant de menționat cã Public on Ethnic Relation, prescurtat PER în maghiarã înseamnã proces! „Neptun-gate demonstreazã cum poate fi ratatã cu bunã știintã, cu meticulozitate, o ocazie unicã oferitã de istorie, cum poate fi întoarsã pe dos norocul” – scrie în cartea sa despre cazul Neptun (PER) Borbély Zsolt Attila.

Întâlnirea din Poianã

Actorii principali ai tratativelor româno-maghiare s-au reunit apoi la Poiana Brașov. Au rememorat evenimentele petrecute în urmã cu 21 de ani, problemele și dificultãțile ce au avut de învins din calea dialogului. Președintele emerit al PER, dr. Allen H. Kassof, a reamintit cã efortul sãu pentru începerea unui dialog româno-maghiar a început cu mult mai devreme de momentul Neptun. Ajuns pentru prima oarã în 1968 în România, Allen H. Kassof a revenit de mai multe ori, având ocazia sã cunoascã realitatea româneascã din anii comunismului, dar și situația minoritãții maghiare din România.

Împreunã cu Domokos Géza, președintele de atunci a UDMR-ului, în 1990 au ajuns la concluzia cã dialogul între elita politicii românești și politicienii maghiari din România lipsește cu desãvârșire, astfel cã doleanțele politicienilor maghiari sunt necunoscute de majoritatea româneascã. A fost nevoie de crearea unui climat liber și prietenos pentru un dialog sincer despre cele mai spinoase probleme ale conviețuirii, departe de ochii presei.

Larry Watts, expertul în securitatea internaționalã, le-a reamintit celor prezenți, cã pânã în 1993 SUA nu excludea posibilitatea unui rãzboi interetnic în Transilvania. Cartea lui Samuel Huntington despre conflictul civilizațiilor era un adevãrat bestseller politic în acea vreme, iar unii considerau cã situația din Transilvania prezenta elemente, care oricând puteau demonstra teoria lui Huntington. Ambele pãrți aveau motive temeinice de neîncredere. Românii puneau sub semnul întrebãrii loialitatea maghiarilor, iar aceștia se îndoiau de disponibilitatea românilor de a oferi garanții legislative minoritãților.

PER în Atlanta

Despre întâlnirea PER de la Atlanta, la care a luat parte și Tõkés László, corespondentul de la The New York Times, David Binder cel care criticase vehement procesul inițiat de PER a relatat: „au sosit în America teroriștii maghiari din Ardeal care vor independența Transilvaniei.”
La insistențele delegației UDMR a doua zi David Binder a fãcut precizarea: “teroriștii nu sunt din Ardeal, ci din Ungaria..”.

Patru pentru dialog

Experții americani se referã la patru politicieni, care au înțeles necesitatea dialogului româno-maghiar: Viorel Hrebenciuc, Borbély László, Frunda György și Tokay.György

Viorel Hrebenciuc a fost cel care a gãsit soluția instituționalizãrii relației dintre majoritate și minoritãțile naționale, astfel a luat naștere Consiliul Național pentru Minoritãți (astãzi Departamentul pentru Minoritãți), pe vremea când PSDR a fost nevoit sã guverneze împreunã cu Partidul România Mare, cu Partidul Unitãții Naționale a Românilor, cu Partidul Socialist, adicã cu Corneliu Vadim Tudor și Adrian Pãunescu.

 

În opinia politicienilor maghiari, PER le-a facilitat exprimarea convingerii cã populația maghiarã din Ardeal va fi loialã statului român în mãsura în care statul va garanta drepturile minoritãților și îi va trata ca parteneri egali pe minoritãțile și pe reprezentanții legali ai acestora. În urma tratativelor girate de PER – între anii 1993 și 2004 – s-au fãcut progrese în legiferarea drepturilor minoritãților și în folosirea limbii materne în spațiul public și în educație.

În ultima perioadã însã acest proces cunoaște sincope. Este de neînțeles înverșunarea cu care autoritãțile locale luptã împotriva folosirii simbolurilor comunitare; împiedicã folosirea limbilor materne ale minoritãților în justiție, refuzã sã discute cu argumente pro și contra despre autonomie! Deși conceptul de autonomie nu diferã prea mult de conceptul de descentralizare sau regionalizare! Procesul nu poate fi mult timp stopat de la Centru fãrã consecințe economice evidente și nefaste.

Lupul își schimbã pãrerea

Participanții întâlnirii de la Poiana Brașov au cãzut de acord cã este nevoie de reluarea dialogului româno-maghiar, reinstaurarea acelui climat de dialog sincer și prietenos, care poate soluționa divergențele apãrute. Dar oare cum este privitã aceastã apropiere de cãtre politicienii din noua generație?
Un politician, considerat și azi lup tânãr, unul care în 1993 a votat în favoarea excluderii din conducerea UDMR a „trãdãtorilor” Borbély, Frunda și Tokay (un singur vot a lipsit atunci!) a afirmat, cã astãzi ar vota altfel: ar opta pentru dialog și nu în favoarea unor veșnice și infertile lupte. A ajuns la aceastã concluzie analizând trecutul și prezentul.

Întâlnirea de la Neptun (PER) a însemnat trãdare pentru adepții confruntãrilor etnice. Pentru cei care cred în dialog, acolo s-a pus temelia conviețuirii. Pentru mult timp de acum înainte Neptun va fi subiect de dispute. Ceea ce este de netãgãduit însã: la Neptun s-a nãscut prezentul.

*Per în lb. maghiarã înseamnã proces