Pentru toți prietenii mei virtuali de etnie maghiarã, precum și pentru toți maghiarii , “La mulți ani !” , gânduri bune și respect, cu ocazia zilei de 15 martie!
Ce este un maghiar? Un fel de copil mare, care nu cunoaște jumãtãți de mãsurã. Un radical înnãscut, care suferã și se bucurã, în egalã mãsurã, fãrã limite. Un asemenea suflet este în mod sigur, iritant și enervant pentru mulți, fiind considerat exagerat și absurd. Dar când nu cunoști, sau respingi ideea de a cunoaște un om sau o comunitate umanã, vei rãmâne pentru totdeauna, cantonat în temnița prejudecãților tale. 
O istorie complicatã și tragicã ne leagã de maghiari, dar în egalã mãsurã și o istorie a bunei înțelegeri, pe care în nemãrginitul lor bun simț, oamenii obișnuiți au știut sã o cultive, mai cu seamã acolo, unde au viețuit alãturi. Vecinãtãți, cãsãtorii mixte, limbi cunoscute reciproc, copii jucându-se nestingheriți, fãrã a se întreba cãrei etnii aparțin. 
În jocurile copiilor, ura și intoleranța sunt cvasiabsente, iar atunci când ele apar, e semn cã adulții au intervenit, fie direct, fie indirect. Pe 15 martie, fiecare maghiar din lume își rememoreazã cu mândrie, crâmpeie din istoria unei națiuni care nu poate lãsa pe nimeni indiferent. Un popor orgolios, talentat, melancolic, pasional, primitor, gospodar, tenace și dârz. Istoria româneascã se întrepãtrunde strâns cu istoria maghiarilor, într-o multitudine de episoade. Începuturi, segmente largi de timp, consolidãri, colaborãri, adversitãți, aprige conflicte. Pentru Transilvania și pentru Erdély (în egalã mãsurã) inimile vor bate întotdeauna mai aprig, emoțiile vor fi totdeauna mai puternice. 
Dar poate rãmâne acest fapt, un motiv de veșnicã neînțelegere pentru urmași? Muzica popularã maghiarã are multe sonoritãți care ne sunt familiare și nouã, românilor, iar unele cuvinte din vocabularul unguresc au pãtruns și în limba noastrã. Ne leagã, totodatã, filonul creștin, chiar dacã la noi predominã ortodoxia. 
Nu-i mai priviți pe maghiari de sus, arãtând cu degetul cãtre originile lor asiatice. Voi arãta și eu atunci cu degetul, cãtre absența limbii geto-dacilor. Are oare vreun rost, un asemenea rãzboi psihologic absurd? Nu mai afirmați cã secuii vor secesiunea.
Nu dorește nimeni un asemenea lucru, ci- doar o asigurare suplimentarã, pentru un viitor în care maghiarimea sã nu devinã doar o amintire pe meleagurile ardelene. Așa cum (din pãcate) s-a întâmplat cu imensa majoritate a sașilor. Sã privim cãtre viitor și nu cãtre acel trecut, din care sã colecționãm doar umbrele. 
Oare, noi, românii am fost niște sfinți? Doar împreunã în Europa, români și maghiari, vom viețui, cu speranța ca mãcar atunci când copiii noștri vor fi bunici, normalitatea sã devinã unicul reper al conviețuirii noastre. 
Pentru toți prietenii mei virtuali de etnie maghiarã, precum și pentru toți maghiarii , “La mulți ani !” , gânduri bune și respect, cu ocazia zilei de 15 martie!