Pe viu, la mormântul lui Aron Pumnul
Pe viu, la mormântul lui Aron Pumnul

Ca sã încep cu o glumã vehiculatã mult pe rețelele de socializare, am sã spun cã nu ești român dacã n-ai fãcut la școalã compunerea cu titlul „Mihai Eminescu – geniul poeziei românești”. Șablonul acesta ne urmãrește pe toți indiferent dacã i-am citit sau nu poeziile lui Eminescu. Cu malițiozitate aș spune cã mai legați de el sunt cei care nu prea îi cunosc opera, dar care cred în geniul creator al marelui poet, așa cum unii cred în Dumnezeul biblic pe care l-au descoperit din auzite, nicidecum parcurgând Biblia verset cu verset. 
        

Tot de îndrãgitul poet național se leagã și numele lui Aron Pumnul, unul dintre fruntașii Revoluției din Transilvania de la 1848, care i-a fost profesor de limba și literatura românã lui Mihai Eminescu, pe când acesta studia la liceul german din Cernãuți. Trecerea în neființã a profesorului sãu a dus la crearea binecunoscutei elegii – fie și numai dupã titlu – „La mormântul lui Aron Pumnul”. De aceea, ca român, când mergi în Cernãuți, nu poți sã nu te duci sã vezi mormântul celui care i-a fost mentor marelui poet. 
     
Româncã fiind la rândul meu, am fost și eu la mormântul pașoptistului. M-a izbit de cum am ajuns grija evidentã a românilor de acolo fațã de tomba în care Aron Pumnul își „trãiește” eternitatea. Ca un adevãrat monument, mormântul are o piatrã funerarã elegantã, care pare ridicatã de curând. Lumânãri aprinse și flori proaspete sunt aduse regulat de bucovinenii din Cernãuți care știu sã își cinsteascã valorile parcã mult mai bine decât o facem noi aici, pe teritoriul României. 
Implicarea românilor în cimitir este în general impresionantã cãci, deși are o administrație, acesta nu este îngrijit corespunzãtor, motiv pentru care românii se organizeazã periodic și vin sã curețe mormintele de bãlãrii, sã aprindã lumânãri și sã aducã flori, mai multor personalitãți înhumate în acel loc, acordând, desigur, o atenție deosebitã celui care în timpul revoluției pașoptiste din Transilvania s-a remarcat ca unul dintre organizatorii primei Adunãri Naționale românești de la Blaj, asumându-și în acest fel consecințele pe care le implica atunci opoziția fațã de rvoluționarii maghiari. 
Din pãcate, casa memorialã a cãrturarului român nu se bucurã de aceeași atenție. Spre deosebire de mormânt, imobilul în care a locuit Aron Pumnul dupã ce s-a refugiat la Cernãuți este nãpãdit de buruieni care îți sãdesc în suflet o tristețe adâncã. Dacã ar fi fost în România, aș fi vorbit probabil de o nepãsare a autoritãților, dar, fiind vorba de un alt stat, îmi e e cu neputințã sã gãsesc vinovați. Și cui i-ar folosi vinovații? La urma urmelor, tot ce conteazã este cã în Ucraina se pãstreazã totuși casa memorialã a unui intelectual român din alte vremuri, iar asta poate fi vãzutã ca o victorie în sine.