Pârâul iubirii, erotica secuiascã
Pârâul iubirii, erotica secuiascã

Nu demult a fãcut vâlvã un film documentar despre iubire și dorințã. Protagoniștii documentarului sunt oameni în vârstã din Sândominic, un sat din Secuime. Sândominic este o localitate cu 6678 de locuitori (din care 20 români, restul maghiari) din județul Harghita, situatã la poalele Hãșmașului Mare. Aici izvorãște râul Olt – din acest considerent stația CFR a localitãții poartã numele de Izvorul Olt.  

 


                                                       Sândominic (Csíkszentdomokos)

Pe teritoriul comunei s-a gãsit zãcãmânt de cupru, pe extracția cãruia a luat fiintã orașul minier Bãlan. De istoria satului Sândominic se leagã multe evenimente istorice: aici a fost decapitat de un localnic cardinalul Andrei Báthory, principele Transilvaniei, capul principelui fiind dus în fața lui Mihai Viteazul; aici au masacrat zeci de civili gãrzile lui Maniu, și tot aici s-a nãscut legendarul episcop romano-catolic de Alba Iulia, Márton Áron.

Cel mai bun film documentar

Filmul documentar realizat cu sprijinul HBO a fost distins cu titlul de cel mai bun documentar la cel de-al 25-lea Festival de Film de la Triest. Narativa filmului este șocantã: protagoniștii se deschid treptat în fața camerelor de filmat, și povestesc într-un mod ieșit din comun despre viața lor intimã, ne împãrtãșesc gândurile și dorințele cele mai ascunse.

În viața de zi cu zi, printre prieteni și cunoștințe apropiate poate nu se vorbește mai mult despre alte teme de discuție, decât despre sex, sexualitate, se fac multe glume pe seama ei, foarte multe obiceiuri populare legate de punctele liminare din viața omului sunt pãtrunse de sexualitate.

Cum au reușit autorii filmului documentar sã facã bãrbații și femeile în vârstã sã se destãinuie, sã vorbeascã într-un mod cât se poate de deschis despre lucrurile cele mai intime, lucruri care în accepția generalã sunt rușinoase, despre care nu se vorbește în public, ci doar în cerc restrâns de prieteni.

Cheia succesului realizatorilor filmului este munca de cercetare de mai bine de patru decenii întreprinsã de reputatul folclorist dr. Lajos Balázs, muncã al cãrei rod este un impresionant volum despre cultura și morala sexualã țãrãneascã din Sândominic. Cercetând marile momente ale vieții, nașterea, cãsãtoria, moartea, și-a dat seama cã toate aceste mari momente, marile treceri liminare sunt cuprinse de sexualitate. În decursul deceniilor dr. Balazs a reușit sã clãdeascã o relație de încredere cu subiecții sãi, încredere care a fost fructificatã și cu prilejul realizãrii filmului documentar.

Diferența dintre volumul lui dr. Balázs și filmul lui Ágnes Sós este datã de diferența de abordare a subiectului: volumul, fiind un volum științific, surprinde subiectul din punctul de vedere al cercetãtorului, având în centru viziunea științificã al fenomenului sexual, pe când filmul surprinde poezia subiectului.

Patru decenii de cercetare

Cartea doctorului Balázs este rodul a mai bine de 40 de ani de cercetare. Conform spuselor autorului, culegerea materialului folcloric-etnografic a început mai întâi, cu caracter experimental, în 1985, iar în ultimii 15 ani s-a efectuat cu ajutorul și pe baza unui instrument de cercetare riguros elaborat.

În acest interval autorul a realizat interviuri de mare profunzime cu 35 de subiecți-țãrani (65% femei), între 40–80 de ani, selectați dupã criteriul inteligenței de peste nivelul mediu. Cu fiecare subiect intervievat a purtat dialog în parte, de 45-50 de ore pe marginea a 2.120 de întrebãri legate de tema cercetãrii și a cãrții, ceea ce înseamnã cca. 1.750 de ore de contact uman nemijlocit din mediul cercetat.

„Când omul este în al șaptelea cer”

Partea metaforicã a titlului, „Când omul este în al șaptelea cer” continuã tradiția creatã de autor în privința stabilirii unor titluri sugestive și semnificative încã cu prilejul elaborãrii monografiilor consacrate marilor momente ale vieții, nașterea, cãsãtoria, moartea, cu menirea de a surprinde și marca unicitatea și mãreția momentul liminar al oricãrui rit al trecerii.

Totodatã reflectã și viziunea lui asupra evoluției, în timp și spațiau a riturilor de trecere de orice naturã. În cazul de fațã titlul este expresia sentimentului paroxistic al orgasmului. Ritual vorbind, al momentului liminar.

De la autor știu prin și în ce se deosebește cartea „Când omul este în al șaptelea cer”, fațã de cercetãrile de pânã acum? În primul rând prin însãși baza materialul de cercetare, care nu se întemeiazã pe bunul folcloric cules de altcineva, adicã pe fenomenul erotic, sexual median. Cartea nu are ca obiect de cercetare varianta idealizatã a sentimentului erotic ce oferã folclorul, în general, ci se confruntã aproape cu întregul arsenal intern și enigmatic al erosului popular.

Cercetãrile s-au întâlnit fațã în fațã cu obiectul cercetãrii, provocându-i, îndemnându-i pe subiecți cu un tact rafinat și experimentat în cei 40 de ani de cercetare, la un dialog intim în jurul a peste douã mii de întrebãri. Subiecții fiind de vârstã activã, de tranziție sau de terminare a vieții sexuale, de statut, formație și sex diferit.

Carpe diem în erotica țãrãneascã

Dr. Balázs are convingerea, cã spre deosebire de cercetãrile anterioare, cartea lui demonstreazã faptul cã erotica țãrãneascã, dincolo de specificul sãu social, este dependentã și determinatã de mediul geografic, etnic, existențial, istoric, cã este un complex afectiv și instinctual ce funcționeazã sub imperiul condițiilor de muncã și de viațã, de economie de timp, de viața de toate zilele, de tradițiile de subzistențã, de tradițiile culturale, de morala specific țãrãneascã și de cea confesionalã, de un limbaj adecvat.

                 

Totodatã volumul pune în luminã un specific caracteristic al vieții sexuale țãrãnești, și anume faptul cã „ars erotica” țãrãneascã de la noi nu este comparabil cu cel rafinat și consumator de timp al popoarelor asiatice, orientale, ci este o culturã sexualã a pragmatismului, a contactelor sexuale limitate la minut, a „carpe diem”-ului, de aceea și a marilor drame individuale și familiale, a marilor plãceri și a deziluziilor, este cultura eternelor „foruri” la care se dezbat mereu evenimentele și senzațiile mereu actuale ale sexualitãții locale.

Moralã sexualã

Autorul are convingerea cã este un domeniu aparte al culturii limbajul specific al vieții sexuale, având performanța învãluirii, încețoșãrii momentelor delicate ale vieții sexuale. Cultura sexualã este însoțitã și de o moralã și moralitate sexualã țãrãneascã, dominatã de imperiul a douã sentimente specifice ale acestei categorii umane: rușinea și teama, sentimente care sunt totodatã și mijloace de sancționare a abaterilor de la normele morale.

Acest limbaj – chiar dacã personajele filmului nu vorbesc întotdeauna voalat, pomenesc lucrurile pe nume, dar fãrã sã parã obscen ceea ce spun, se reflectã în pelicula de pe HBO. Întâmplãrile povestite de personajele din Sândominic reflectã cunoștințele – și prin ele cultura – oamenilor din acest areal.

Dar întâmplãrile, poveștile lor ar putea fi povestite și de vârstnici din alte zone etnografice, demonstrând teoria lui Eliade conform cãreia cultura este universalã, cultura naționalã îngemãnându-se cu cea universalã.