Ocolirea Pãmântului româno-maghiar, pas cu pas

Ocolirea Pãmântului româno-maghiar, pas cu pas

Încã din copilãrie am avut o atitudine cât de cât aparte fațã de acele vise, care cuprind de multe ori omul, când acesta se gândește, sperã la un viitor deosebit, irealizabil. Pânã ce alți copii din anturajul meu concepeau de exemplu ocolirea Pãmântului ca un vis frumos, despre care se poate povesti pe aripile fanteziei, eu m-am dus la garã cu troleul nr 3., și spre suprinderea celor de la casa de bilete, respectiv informații, m-am interesat de prețul unui bilet de la Cluj la Londra, știind de la orele de geografie, cã la vest de Londra se gãsește oceanul… deci ocolul Pãmântului de acolo trebuie sã înceapã.

Citindu-l colegul meu Remus Tãnasã, care scrie despre cultura pãcii, imediat am simțit aceastã chemare lãuntricã de a converti acest vis mãreț al „culturii pãcii” în planuri, stabilind ad hoc câteva etape ale sale.

Pentru a se realiza schimburi majore în relațiile româno-maghiare este nevoie în primul rând de informarea corectã a maselor. Nu dezinformare, nu subinformare, nu informare selectivã, ci informare normalã, amplã, obiectivã.

Masele din România primesc informații despre maghiari aproape exclusiv din presã. Posturile comerciale având trecere mai mare la populație, devin un fel de prestatori unici al imaginii maghiarilor în general. Ceea ce vezi la știrile acestor posturi, sau la talk show-urile lor, devine sfãntã scripturã pentru zeci de mii de oameni, care în viața lor nu au umblat în zone locuite de maghiari, sau nu au avut tangențã cu maghiarii.

Aceste știri sunt mai toate negative. Explozive, alarmante, scandaloase, incredibile, provocatoare și mai nou – halllucinante.

Reportaje pozitive despre viața maghiarilor sunt aproape inexistente. Când apar totuși descrieri sau mici articole despre ei, numele ungurești sunt scrise de obicei greșit, fãrã diacritice. Maghiarii intervievați devin „români” de etnie maghiarã, sau „români” de origine maghiarã, sugerând maselor și așa destul de subinformate, cã practic nu existã maghiari-maghiari în România, cã au plecat ca și sașii, iar cei care „au rãmas” sunt un fel de români. Am auzit cu urechile mele cum cã Erõss Zsolt – alpinistul care a murit în condiții dramatice în Himalaia – a fost român, sau biata de Torma Zsófia era prima arheoloagã „româncã” din lume.

Desigur, presa scrie cum vrea, darã suntem în democrație. Se scrie numai și numai rãu despre maghiari – se înțelege. Asta are trecere, asta se face. Nu îi condamn pe colegii mei. Au dreptul sã prezinte realitatea așa cum vor ei.

Aceastã „selecție a realitãților” face însã ravagii în societate. Antimaghiarismul în mass media a devenit o adevãratã modã, ceva așa de cool, încât știrile despre buna conviețuire a românilor cu maghiarii sunt voit sau involuntar marginalizate.

Dacã nu este bãtaie, nu este scandal pe tema româno-maghiarã, atunci nu ne intereseazã – se gândesc mulți, îngroșând astfel stratul de subinformare a maselor, ajungând chiar la niște clișee de tipul: am fost la Toplița, Harghita, și nu m-au servit, cã nu știam maghiara. Nu conteazã argumentul, cã Toplița e un oraș unde maghiarii abia ajung la 20 la sutã, și nici inscripții maghiare nu prea gãsești, conceptul fals se ține în picioare, darã așa s-a spus la televizor.

Așa au ajuns importante inițiative maghiare privind noul model de conviețuire româno-maghiarã pe marginea tematicilor gãlãgioase zilnice. Vã spun numai de trei inițiative despre care mass media a informat ori minimal, ori fãrã a specifica faptul cã inițiatorii au fost cei din comunitatea maghiarã, care prin aceste gesturi moderne încearcã sã punã umãrul la reconstrucția țãrii. Trei inițiative, care au pornit proiecte avantajoase pentru ambele nații.

1.ADI – o colaborare româno-maghiarã de milioane de euro în județul Sãlaj

Vãzând beneficiile asocierii și oportunitatea de-a atrage fonduri Europene mai consistente prin proiecte pe asociații de comune, am constituit în anul 2006, prin asocierea a 5 comune (Nușfalãu, Ip, Marca, Boghiș și Valcãu de Jos) o asociație, sub denumirea de Asociația Comunelor de pe „Valea Barcãului”, cu scopul de-a realiza în comun proiecte de dezvoltare de interes zonal și regional și furnizarea în comun a unor servicii publice locale de calitate și eficiente în vederea dezvoltãrii durabile a comunitãților de pe Valea Barcãului precum și la îmbunãtãțirea practicilor de bunã guvernare în aceste comunitãți prin promovarea transparenței decizionale și a practicilor participative de implicare a cetãțenilor în procesul decizional.

În anul 2007 alte 6 comune (Sîg, Plopiș, Halmãșd, Camãr, Carastelec și Mãeriște), din regiune, aderã la Asociația Comunelor, astfel Asociația se extinde la 11 comune, suprafața microregiunii este 63.523 ha., numãrul locuitorilor 30.495. (Marina Ida Magdolna, președinte ADI „Valea Barcãului)”.

(vezi articolul)

Deși aceastã inițiativã ar putea fi promovatã ca un model pentru colaborarea româno-maghiarã în Sãlaj, presa abia-abia amintește de ea. Iatã, spun eu, avem în mânã cartea de colorat al viitorului comun, dar nu informãm masele îndeajuns, permițând sã coloreze schițele fiecare cum vrea. Lãsãm multe lucruri în ceațã, promovând în schimb acele evenimente ale conviețuirii, care duc oamenii cu gândul la rãzboi, la urã, la revanșã în aceastã zonã, unde se gãsește și comuna Ip.

2. Ediția a treia a Forumului de Afaceri Româno-Maghiar din Cluj Napoca

– Clujul este capitala Transilvaniei, oraș în care existã o realã conlucrare a consiliului local și județean în toate situațiile, oraș în care se pot crea locuri de muncã. Conviețuirea româno-maghiarã în Cluj este una exemplarã, și aceste legãturi interumane contribuie într-o bunã mãsurã la rezultatele economice ale Clujului – spunea primarul Clujului, punctând un lucru mai puțin cunoscut: ponderea cea mai mare a investitorilor strãini din Cluj este cea a celor veniți din Ungaria.”

Deși este o inițiativã care aduce beneficii tuturor pãrților, abia-abia gãsești reportaje, interviuri de specialitate despre acest proiect. Evenimentul sosirii noului consul general al Ungariei la Cluj-Napoca se oferea singurã ca posibilitate de a face interviuri despre centrul care s-a înființat între timp pentru a înlesni discuțiile de afaceri dintre intreprinzãtori români și maghiari. Articole modeste, superficiale, care sugereazã, cã nu prea are rost sã te ocupi de posibilitãțile de colaborare dintre intreprinzãtorii maghiari și români, cã nu este… interesant. Nu se bat, nu sunt declarații „explosive, alarmante, scandaloase, incredibile, provocatoare, halucinante”… Deci nu prea are rost…

3. Câștigarea titlului de Capitalã Europeanã a Tineretului pentru anul 2015

Cluj-Napoca are oportunitatea sã-și fundamenteze într-un mod mult mai consolidat politica sa generalã fațã de generația sub 35 de ani, care nu numai cã reprezintã un procent mare din populația urbei, dar are și cel mai activ rol în dezvoltarea acesteia.

Un proiect gigant, care a fost inițiat de un grup de tineri maghiari, conduși de Farkas András. Foarte-foarte puține articole poți citi, în care se face o referire cât de succintã la acești tineri maghiari. Nu este vorba despre elogiul inițiativei lor, ci mai degrabã despre atitudinea plictisitã a mass mediei fațã de acest mesaj model pentru colaborarea modernã româno-maghiarã: tinerii maghiari pornesc ceva, apoi împreunã cu tineretul român realizeazã ceva uluitor.

Nu este un mesaj grãitor, cã aceastã conviețuire nu se rezumã doar la probleme de steaguri și lozinci?

și ca sã mã întorc la colegul meu și articolul sãu „Cultura pãcii”, hai sã convertim acest vis în proiecte! Sã fie primul pas un îndemn comun, prietenesc și familiar colegilor din mass media, ca sã mai scrie și lucruri bune despre conviețuirea româno-maghiarã. Sã promoveze modelele moderne de conviețuire și sã scadã treptat caracterul negativ al articolelor despre maghiari, pentru început de la 99 la sutã la 90 la sutã.

Nu este mult.Se poate.

și așa, pas cu pas – procent cu procent – putem ocoli Pãmântul româno-maghiar, împreunã

.