„Nu m-a fãcut viața ca sã urãsc limba românã”
„Nu m-a fãcut viața ca sã urãsc limba românã”

Kósa Johanna este o secuiancã cu rezultate foarte bune la BAC, având 9.75, ea fiind cea mai bunã elevã maghiarã din județul Harghita. Johanna a fost eleva vestitului liceu din Miercurea Ciuc: Márton Áron Gimnázium. A rãspuns cu bucurie la întrebãrile Corbilor albi, legate de aceastã reușitã.

– În primul rând, nu pot sã spun despre mine cã vorbesc limba românã la nivel nativ, locuind într-o zonã preponderent maghiarã, exceptând elevii români de la școalã, în viața de zi cu zi n-am prea avut ocazia de a folosi aceastã limbã – spune Johanna (foto).

– Cu toate acestea, cred cã trebuie sã ne gândim în perspective. Într-adevãr, nu-i ușor sã înveți româna la nivel adecvat, iar orele din școalã se dovedesc a fi puține.

Privind în urmã, în copilãrie cred cã n-am avut niciodatã experiențe negative în legãturã cu limba românã. Aș putea zice cã „nu m-a fãcut viața ca sã urãsc limba românã”.

În acest sens îi datorez foarte multe profesoarei mele de limba românã din clasele 5-8, mulțumitã cãreia mi-am dezvoltat cunoștințele. Cred cã avea metode foarte bune, cel puțin, metode care pe mine m-au ajutat.

– Care au fost aceste metode?

– Pe lângã faptul cã trebuia sã învãțãm cuvinte pentru fiecare orã, nu multe, în total 3, din care ne și asculta. Fãceam exerciții de comunicare, de exemplu, în fiecare zi, elevul de serviciu trebuia sã vorbeascã în câteva propoziții despre o senzație sau despre o întâmplare pe care a vãzut-o sau despre care a auzit, citit la știri. Așadar , fiecare elev avea ocazia de a vorbi liber. Toate acestea luau doar câteva minute din orã, însã pe termen lung ne-a ajutat foarte mult. Țin minte cã în clasa a 7-a trebuia sã citesc Luceafãrul, care de fapt este o materie de liceu, și apoi trebuia sã vorbesc despre întâmplãrile din operã și despre personaje. Nici nu mã gândeam cã ar fi o sarcinã prea mare, mai degrabã o percepeam ca pe o provocare, iar dupã terminarea cu succes a sarcinii, mi-a fost și ca un fel de amplificator de încredere de sine. Pentru toate acestea, și acum mã gândesc cu recunoștințã la profesoara mea de atunci. Datoritã ei am învãțat cã nu conteazã sã știi cât mai mulți termeni tehnici, ci sã te descoperi singur. Și tocmai acesta e cel mai important lucru pentru un elev secui în mediu românesc. Sã aibã curaj și sã se descopere singur. În privința cunoștințelor mele de limba românã, am participat și la tabere românești, dar eram în mediu maghiar și toți colegii mei erau maghiari, așadar folosirea limbii românești a ajuns în fundal. Însã, am reușit sã cunosc și câțiva elevi români prin fel de fel de concursuri din generalã, cu ajutorul cãrora m-am încurajat sã folosesc limba, deși nu tot timpul vorbeam corect. Toate acestea sunt experiențe benefice pentru învãțarea limbii. Cunoașterea limbii nu e doar beneficã, dar e indispensabilã pentru a avea succes în țarã.

– Ce crezi, de ce ar fi important ca elevii din ținutul Secuiesc sã învețe mai bine limba românã?

– Multiculturalitatea, care își are avantajele și dezavantajele ei, e tot mai evidentã în lumea de azi. Nu ne putem izola de aceasta. Cred cã noi, maghiarii de aici suntem mai avantajați prin faptul cã de la început învãțãm douã limbi, având cunoștinta unei limbi în plus fațã de cele douã studiate la școalã. În final, în legãturã cu învãțarea și predarea limbii românești, consider important ca elevul sã nu se înstrãineze de ea, sã n-o urascã și sã știe, sã simtã cã învãțarea ei e înspre folosul lui. În predarea limbii românești pentru elevii maghiari, consider importantã o abordare mai practicã, jucãușã cu mai multã comunicare.

                                          Miercurea Ciuc: Márton Áron Gimnázium

Din pãcate sau nu, și pe elevii maghiari îi privește același sistem de cerințe care este fãcut pentru elevii de limbã românã. Partea poziticã e cã așa învațã literatura a douã limbi în mod simultan, care ajutã și la dezvoltarea culturii generale. Însã în lipsa unui vocabular e greu sã predai și sã înveți o limbã, fapt care nu poate fi ignorat de profesorii care predau românã elevilor minoritari. Aici aș menționa încã odatã experiențele mele cu profesoara din clasele 5-8. Un asemenea profesor trebuie sã fie descurcãreț și creativ, dar și elevul trebuie sã fie deschis cooperãrii, pentru cã învațã pentru binele lui.

– Ce crezi cã ar trebui fãcut, ca elevii din ținutul Secuiesc sã obținã rezultate mai bune la examenele de limba și literatura românã? Ce fel de schimbãri ai implementa în educație?

– Privind în mod realist, dacã materia școlarã nu lasã timp destul pentru a-i captiva pe elevi, atunci trebuie gãsit timp pentru acesta. De exemplu, consider beneficã crearea unui program de schimb cu școlile românești.

Fosta mea școalã chiar acum se strãduiește în dezvolarea unui asemenea program, unde elevii maghiari de aici vor petrece o sãptãmânã într-o localitate din Bacãu, în scopul învãțãrii limbii. Aici chiar va trebui sã se descopere pe sine elevii. Trebuie sã se facã înțeleși, așadar prinzând curaj și adunând experiențe pentru viitor.

Pe scurt, aș putea spune cã învãțarea limbii românești, lafel ca și orice altã limbã, nu se întâmplã de pe o zi pe alta, ci este un proces, care începe din grãdinițã sau din clasele primare. Necesitã multã muncã și din partea profesorului dar și din partea elevului. Folosindu-ne de creativitatea lor, trebuie sã gãsim alternative în acest scop.