Versurile originale:
Nem leszek az árnyékod tovább
Remélem, hogy elborít a szürkülõ homály
A sûrû, gomolygó ködben
A rövid emlékek tova lökdösnek
Betakar az éjszaka leple
Elborít a sötétség csendje
Eltûnök csendben, mint vadnyom a földrõl
Leszállok még ma gyönyörû felhõdrõl
Nézd ember, hogy remeg a testem
Mondd ember, miért sír a lelkem
Miért sír a lelkem, miért remeg testem
Hallod ember, zokog a lelkem
Sós könnycseppek csorognak bennem
Sírok, de az arcom torz vigyorba rándul
Versurile traduse (cu bagheta Metalicã magicã):
Nu voi mai fi umbra ta
Sper cã mã copleșește amurgul întunecând
În ceața deasã încrețitã
Amintirile scurte mã împing de ici-încolo
Mã învelește vãlul nopții
Mã ia liniștea întunericului
Dispar în acea tãcere, ca urma sãlbaticã de pe pãmânt
Cobor chiar azi de pe norul tãu somptuos
Uite, omule, cum tremurã trupul meu
Zi, omule, de ce plânge sufletul meu
De ce plânge sufletul meu, de ce-mi tremurã corpul
Auzi, omule, plânge sufletul meu
Lacrimi sãrate curg în mine
Plâng, dar fața mea produce un zâmbet malformat
Nu conteazã, ochii mi se închid la somn